EȘTI FRUMOS, FRUMOASĂ!

Mai mult decât chip, imagine sau o anumită formă, frumusețea înseamnă trăire, ideal, sentiment, aspirație, sensibilitate, gingășie, căldură interioară. O floare este frumoasă pentru că îmi vorbește despre gingășie, despre farmecul culorilor din petale, despre puritate, despre o fragilitate care mă face doar să-i ating petalele cu grijă, și mă împiedică să o rup, sau, Doamne ferește, să o calc în picioare.

Se spune că frumusețea salvează omenirea. Într-un fel este adevărat, căci frumusețea, prin forța ei de atracție, naște iubire între ea, frumusețea întruchipată în ceva sau cineva, și cel care este vrăjit de ea.

Un om este frumos nu atât prin look-ul său, ci prin inima și gândurile lui care rodesc în fapte frumoase. Frumusețea din noi nu dispare niciodată, doar că din multe cauze, uneori nici noi nu ne mai vedem așa cum suntem cu adevărat, iar alții, nici atât. Adică, este foarte adevărată vorba care spune că frumusețea se află în ochii privitorului.

A fi frumos și a vedea, a savura frumusețea este o artă și un sport al vieții care ne face mai importanți decât un campion la tenis, sau un multimiliardar câștigător la ruletă. Poate cădem în amăgirea de a ne face scopul vieții din a aduna bunuri, sau like-urile altora. Cred că vocația noastră este aceea de a descoperi frumusețea pe care o aveam în paradisul pământesc, de a redeveni mereu mai mult Adam și Eva înainte de păcat, readucând în lume paradisul în care Creatorul ne-a lăsat să locuim. Frumusețea așadar, reprezintă însăși misiunea existenței noastre. Cu cât suntem mai frumoși, cu atât suntem mai adevărați, mai oameni, mai aproape de Dumnezeu, care deși se numește Iubire, să nu uităm că iubirea nu poate să fie decât frumoasă, foarte frumoasă.