PRIVEȘTE, ÎNȚELEGE, IUBEȘTE (Prima parte)

  • Iași 2018

Să-mi spună cineva că nu-i place să fie lăudat și-i voi răspunde că este un ipocrit. În societatea noastră, dorința de a fi lăudat a devenit un fel de a doua natură, sau la fel de necesară ca și dorința de a ne hrăni.

A-ți recunoaște limitele și slăbiciunile, sau propria micime interioară a rămas o practică pentru unii asceți. 

De ce oare oamenii vor să fie lăudați? Doar din mândrie, pentru a li se gâdila orgoliul? Nu! Există și o altă explicație, mai subtilă, dar foarte importantă, și anume faptul că oamenii nu se simt siguri de ei înșiși, de ceea ce sunt, de ceea ce fac. Această nesiguranță le creează neliniști, nemulțumiri și din acest motiv au nevoie să fie mereu înșelați, mințiți, lăudați; pentru a fi mulțumiți de ei înșiși. Un om căruia lucrurile îi sunt clare, nu simte nevoia de a fi păcălit, lingușit. Însă unul care trăiește într-o nebuloasă și nesiguranță continuă, acesta are nevoie să i se spună că este brav și că tot ceea ce face este foarte bine. 
Mai mult sau mai puțin, toți suferim de această boală. Însă cu cât ne vom cunoaște mai bine pe noi înșine și ne vom accepta așa cum suntem, încercând, bineînțeles, să devenim mai buni, cu atât vom simți mai puțin nevoia de a fi lăudați.