Istoria Bisericii Catolice din Moldova

Sub titlul Istoria Bisericii Catolice din Moldova, ne-am propus sa redam în linii generale evolutia catolicismului local, începând cu secolul al XIII-lea pâna în prezent. Lucrarea începe cu prezentarea primei episcopii din Moldova, la curbura Muntilor Carpati, Episcopia Cumanilor. Nasterea acestei episcopii a constituit o necesitate, ca urmare a dorintei Ungariei de a se apara de navalirile tataresti. De aceea, când Ungaria va fi înfrânta, va disparea si Episcopia sub loviturile hoardelor lui Ginghiz-Khan. Totusi, elementul catolic va fi mereu prezent la Est de Carpati, deoarece Ungaria va cauta neîncetat sa detina pozitii strategice bine întarite în aceste zone.
În Nordul Moldovei, influenta polona se va face simtita din ce în ce mai mult începând cu secolul al XIV-lea, iar statul musatinilor va avea nevoie adesea de monarhul polonez. În aceste conditii, iau nastere cele doua episcopii, de Siret si de Baia, în care au slujit calugarii franciscani si dominicani. Majoritatea catolicilor erau sasi si unguri. Bunul mers al acestor doua episcopii era adesea tulburat de influenta husitilor si, ulterior, a protestantilor, fata de care, de multe ori, domnii vor avea atitudini conciliante, desi ei erau ortodocsi.
În secolul al XVI-lea, Despot Voda, domn cu vederi umaniste – conceptii ce au fost împrumutate din Europa Occidentala –, vrea sa schimbe fata culturala a Moldovei, motiv pentru care înfiinteaza la Cotnari o scoala latina si aduce profesori din Occident. Spre sfârsitul secolului, pentru a-si întari legaturile cu Polonia, Petru Schiopul îi favorizeaza pe catolici, dar rezultatele obtinute au fost reduse.
La începutul secolului al XVII-lea, ia fiinta Episcopia de Bacau. Din cei 19 episcopi pe care i-a avut în fruntea sa, 16 au fost numiti la propunerile regilor polonezi. În timpul primului secol de existenta, Episcopia a mers într-un continuu declin, fapt cauzat de razboaiele dintre marile puteri: Turcia, Rusia si Polonia. În prima jumatate a secolului urmator, se poate observa o usoara ameliorare, pentru ca apoi, în a doua jumatate, statisticile alcatuite de misionarii italieni ce slujeau aici sa indice o crestere considerabila a populatiei catolice. Cea mai mare parte dintre nou-veniti, nemultumiti cu situatia existenta în Transilvania, s-au stabilit în vechile asezari catolice din judetele Bacau si Neamt, sau în jurul lor, formând noi comunitati. Ei au contribuit la refacerea demografica a tarii, atât de necesara în urma pierderilor din nenumaratele lupte si conflicte armate desfasurate în aceasta regiune. Comunitatile catolice încep astfel sa se structureze, sa participe la viata economica si politica a Moldovei.
Ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea si primele patru ale secolului urmator sunt marcate de opozitia clerului ortodox local si de împotrivirea boierilor fata de restaurarea Episcopiei de Bacau. La aceste dificultati, se adauga cele ridicate de clerul si autoritatile maghiare, care voiau sa-i îndeparteze pe misionarii italieni. Perioada urmatoare, ce se extinde în acest studiu pâna la începutul secolului nostru, este caracterizata de existenta diferitelor proiecte, de realizari ce aveau drept scop rezolvarea problemelor interne, evitarea unor pericole externe (de exemplu, exageratul protectionism maghiar) si fructificarea avantajelor oferite de reformele politice si civile de dupa Unirea Principatelor.
În secolul al XX-lea, Episcopia de Iasi, înfiintata în timpul episcopului N. I. Camilli, va face progrese uimitoare: dezvoltarea vietii spirituale si liturgice, mai multi preoti autohtoni formati în noile seminarii locale, constructii de biserici, înfiintarea de noi parohii, dezvoltarea scrierilor si publicatiilor religioase etc.
În perioada actuala, catolicii din Moldova, împreuna cu pastorii lor, îsi pastreaza nestirbita credinta si fidelitatea fata de Roma, ca si dragostea fata de întregul popor si fata de pamântul lor strabun. Purtând amprenta prefacerilor sociale si politice de dupa caderea regimului comunist, se poate lesne observa un continuu progres spiritual si material, dar si o serie de simptome si probleme îngrijoratoare cauzate de noul context social, politic, economic, cultural de dupa anul 1989.
Pentru a urmari cu usurinta succesiunea evenimentelor, le-am tratat într-o ordine strict cronologica, insistând asupra unor fapte mai importante sau asupra activitatii unor episcopi, prefecti ori vizitatori apostolici, de care depindea într-o masura mai mare progresul catolicismului local. Nu au fost omise nici exemplele pozitive sau uneori negative, oferite de unii credinciosi, preoti sau autoritati locale. Am încercat sa inseram viata religioasa catolica în cea ortodoxa, predominanta în legaturile ei cu viata politica si sociala a Moldovei, sau în relatiile cu puterile limitrofe si cu cele protectoare. Nu am pus un accent prea mare pe raportul dintre Biserica si stat, considerând necesar un studiu aparte asupra acestei probleme.
Lucrarea de fata intentioneaza sa fie o modesta contributie la o mai buna întelegere a istoriei catolicilor din Moldova, despre care s-a scris putin, iar uneori, nu cu cele mai bune si curate intentii. Este un prinos de recunostinta adus celor care ne-au precedat, care si-au trait credinta în Dumnezeu, care ne-au lasat mostenire, în pofida vicisitudinilor vremurilor, o Biserica vie, dându-ne exemplu si curaj pentru a merge mai departe.