Creştinismul antic în Scythia Minor (Dobrogea)

  • Iași 2016

Înainte de abordarea temei noastre, pentru a avea o idee mai completă despre această provincie, prezentăm în mod sintetic câteva caracteristici pentru provincia Scythia Minor, insistând mai ales asupra aspectelor sociale, politice şi religioase.
Scythia Minor a reprezentat o provincie ce cuprindea teritoriul sud-estic al actualei Românii, care poartă numele de Dobrogea . Pentru greci şi, ulterior, pentru romani, Scythia Minor constituia teritoriul delimitat de Marea Neagră şi de fluviul Dunărea. În partea de nord-est, era delimitat de acelaşi fluviu Dunărea, care o despărţea de o altă provincie situată de cealaltă parte a Scythiei, respectiv Scythia Maior. În sud, se extindea până la Odessos, pe teritoriul actualei Bulgarie. Obiectul studiului nostru va fi însă constituit doar de o privire de ansamblu asupra actualei provincii Dobrogea.
Încă din secolul al VI-lea î.Cr., provincia a intrat în sfera de influenţă grecească; de aceea o vom şi întâlni ulterior în scrierile unor istorici de limbă greacă . Mai târziu, vor lua amploare relaţiile cu romanii, iar caracterul acestor relaţii va fi determinat inclusiv de diferitele războaie de expansiune, care caracterizează istoria romană a primelor secole d.Cr. Poetul Ovidiu, exilat la Tomis, ne dă numeroase informaţii despre Scythia Minor şi despre Tomis. El le-a carcaterizat ca fiind o regiune rece şi neospitalieră pentru el, unde barbarii sunt în război continuu . În anul 46 d.Cr., Scythia Minor este încadrată în provincia romană Moesia care, după 40 de ani, va fi împărţită în două: Moesia Superior şi Moesia Inferior. Din aceasta din urmă făcea parte şi Scythia Minor. În războaiele din anii 101 şi 106, împăratul Traian transformă Dacia într-o provincie romană şi, după mai mulţi ani, construieşte în Scythia Minor un trophaeum pentru a comemora victoria. În apropiere, va fi construită şi o cetate, care va fi mereu în atenţia împăraţilor, datorită importanţei ei strategice şi militare .
Organizarea administrativă a provinciei Scythia Minor este determinată de reformele lui Diocleţian din anul 293, când imperiul a fost structurat în 101 provincii, împărţite la rândul lor în 12 dieceze. Scythia Minor este integrată în dieceza Tracia, alături de provinciile Moesia Secunda, Haemimontum, Rhodopo şi Europa, toate aflându-se în peninsula balcanică . Graniţele ei erau următoarele: braţul inferior al Dunării, Marea Neagră şi o linie convenţională în sud, care începea aproape de Gerania şi ajungea până în apropiere de Altinum şi Sucidava. Capitala rămâne Tomis. După Teodosiu I (379-395) care separă definitiv imperiul în cel occidental şi în cel oriental, Scythia Minor urmează mai mult viaţa după modelul părţii orientale a imperiului. Unele modificări în organizarea provinciei vor fi efectuate abia sub Iustinian I (527-565), în cadrul cărora însă nu vor fi modificate hotarele. Reformele lui vizează în mod deosebit întărirea cetăţilor împotriva invaziei barbarilor .
Legăturile acestor teritorii cu imperiul se vor întări din Panonia până la gurile Dunării, acestea fiind aproape pierdute şi ameninţate mereu de pericolul de a cade foarte uşor în mâinile barbarilor. Organizării campaniilor militare li se adaugă o vastă reorganizare ecleziastică. Descoperirile arheologice demonstrează că, tocmai în această perioadă, a existat în toată Scythia Minor o renaştere a întregii vieţi creştine. Este însă cert faptul că, spre începutul secolului al VII-lea, avarii, slavii şi, mai târziu, bulgarii şi pecinegii, îşi construiesc oraşe proprii, făcând să dispară chiar şi numele multor oraşe greco-romane existente înainte de anul 600 .
Istoria politică a provinciei poartă amprenta campaniilor militare imperiale împotriva invadatorilor. În anii 331-332, împăratul Constantin cel Mare repurtează o victorie importantă împotriva goţilor şi a sarmaţilor, care sunt colonizaţi în Tracia, Scythia, Macedonia şi Italia . Pericolul cel mai mare venea însă din partea goţilor şi a vizigoţilor. În anii 367-369, împăratul Valens obţine o victorie împotriva lor . Teodosiu cel Mare (379-395) reuşeşte să încheie, în anul 382, o pace cu Atanaric, regele vizigoţilor, prin care aceştia sunt admişi ca federali la sud de Dunăre. Pentru Scythia Minor, prezenţa lor va constitui motivul unor conflicte permanente. Sub comandantul lor, Attila (445-453), sunt devastate numeroase provincii din imperiu, inclusiv Scythia Minor.
În timpul lui Iustinian, hunii, slavii şi bulgarii atacă în mod repetat Tracia şi Scythia Minor. Acestor popoare li se vor adăuga apoi kutrigurii şi avarii. Între anii 558 şi 562, au loc diferite incursiuni ale acestor migratori din urmă în regiunile din Scythia Minor. În anul 580 sunt distruse de către slavi oraşele Durostorum, Zaldapa, Marcianopolis, Trophaeum Traiani etc. Noii cuceritori se stabilesc în peninsula balcanică şi vor fi acceptaţi de imperiu ca federali.