Votez cu inima

20 Noi, 2015 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Deși acum nu-i nicio campanie electorală iar noul guvern abia a luat ființă, mă întreb totuși, așa cum am făcut-o adesea: Eu cu cine votez?
Nu știu cu cine să votez, căci sunt prea mulți cei nemulțumiți de cum merge școala sau piața muncii, sau economia… de politică, nici nu aduc vorba. Nu știu în care instituții să am încredere, căci peste tot aud vorbindu-se de corupție, de neglijență și nepăsare.
Peste lumea din trecutul vieții mele nu privesc cu nicio nostalgie, căci comunismul este ca și combinatul CUG de la marginea Iașului, adică o ruină jalnică. Iar peste capitalismul prezent în lumea actuală privesc cu neliniște și neîncredere, căci mi-a dat deja prea multe probe despre lipsa lui de omenie.

Nu-mi rămâne să privesc decât spre oameni, spre inima și gândurile lor și cred că voi vota cu ei, pentru binele lor, adică al nostru, al tuturor.
Am pornit cu toții în această viață ca într-o mare aventură, spre un orizont despre care știm prea puțin. Nu știm cum va arăta portul în care vom ancora cândva nava vieții noastre. Și privind la tot ceeea ce avem, mă întreb dacă vreodată vreun lucru ne va face fericiți; înclin să cred că nu. Cred că pariul cu viața îl vor câștiga toți aceia care vor ști să iubească și să gândească liber. Cred că viitorul aparține acelora care vor ști să iubească lumea aceasta, așa cum este ea, cu bune și cu rele. Și poate că mai mult decât să le reproșăm semenilor noștri greșelile, lipsurile și limitele lor, poate că ei au nevoie de zâmbetul, de mâna noastră întinsă, de solidaritatea noastră.
Poate mai mult decât efortul nostru de a construi case și de a acumula bunuri, poate că este mai necesar să locuim mai mulți în aceeași casă și să ne bucurăm nu atât de lucruri, cât de prezența celor de lângă noi. Poate că nu de un spațiu locativ mai mare în bloc sau la casă avem nevoie, ci de unul în inima noastră. Poate că mai mult decât vizionarea filmelor și navigarea pe internet (acum la modă), ar fi mai bine să vedem mai mult timp chipul semenilor noștri și să ne plimbăm cu ei, să le ascultăm bătăile inimii și ofurile lor. Înclin să cred că lumea aceasta o va face mai bună, mai dreaptă, mai umană nu legile guvernanților, nu puterea politicienilor, nu avuțiile și banii, ci zâmbetul, candoarea și nevinovăția inimilor noastre, puritatea și forța gândurilor noastre. De aceea, cred că un colț din lumina și frumusețea paradisului se află în gândul și în inima fiecăruia dintre noi.
Iar dacă mai credem și-l căutăm cumva pe Dumnezeu, poate că este bine să ne reamintim că El nu locuiește în construcțiile noastre, ci în inima noastră și așteaptă să-i zidim nu atât biserici și catedrale, cât mai mult un templu în ființa noastră.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *