VINEREA SFÂNTĂ

25 mart., 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Pentru că le-a declarat romanilor și iudeilor cine este, adică Fiul lui Dumnezeu; pentru că adevărul său i-a deranjat foarte tare pe mai marii religioși ai neamului evreiesc, astăzi Isus Cristos este condamnat la moarte din ură religioasă și din răzbunare, căci prea mult i-a supărat pe capii religioși ai poporului său, demascându-le ipocrizia, fățărnicia, duplicitatea, falsa religiozitate și multe altele. În trei ani de viață publică, Cristos devenise un personaj atât de incomod pentru straturile social-religioase înalte ale neamului său, încât neapărat trebuia să i se închidă gura și să fie eliminat. Că acești mai mari ai poporului nu-l mai puteau suporta, este ușor de înțeles, dar nu putem înțelege cum de și mulțimile, ațâțate de aceștia, au cerut moartea lui prin răstignire și eliberarea unui tâlhar, Baraba. Aceste mulțimi cărora Isus Cristos nu le făcuse decât bine, vindecându-le bolnavii, potolindu-le foamea, învățându-le atâtea lucruri bune. Este de neînțeles comportamentul mulțimilor care cu câteva zile mai înainte Îl primesc în Ierusalim cu osanale și laude, cu ramuri în mâini, iar acum strigă cu disperare ”Răstignește-l!”. Oare atât de ușor sunt de manipulat mulțimile?
La cererea autorităților iudaice și a mulțimilor fantatizate, Isus Cristos este condamnat la moarte de către autoritatea romană, Pilat. Sec, pragmatic, fără scrupule, acesta se spală pe mâini, declarându-se nevinovat de toată această complicitate și îl condamnă pe Cristos să fie răstignit, fără să-i găsească nicio vină. Și ca această dramă să fie completă, Fiul lui Dumnezeu este răstignit între doi tâlhari, iar în fața Lui, pironit între cer și pământ, stau acum iudeii care îl hulesc și mulțimile cuprinse de o ură inexplicabilă. Lângă crucea lui nu mai sunt nici apostolii cărora cu câteva ore înainte le spălase picioarele și li se oferise în dar ca hrană în pâinea pe care a frânt-o cu ei; nu mai era lângă El decât unul dintre ei, cel mai tânăr, Ioan, și mama lui, atât de îndurerată. După trei ceasuri de suferință cruntă, Fiul lui Dumnezeu moare pe cruce. Acesta este pe scurt scenariul pătimirii și morții lui Dumnezeu pe care îl contemplăm astăzi.
Ce au înțeles oamenii de atunci despre acest eveniment? Dar poate ar trebui să ne întrebăm ce înțelegem noi despre moartea lui Isus Cristos? Poate că în fața suferințelor și morții sale ar trebui să înțelegem că toate acestea au fost și sunt cauzate de păcatele noastre, de necredința noastră. Poate că ar trebui să înțelegem că noi, oamenii de astăzi, care dominăm materia și am ajuns chiar și pe Lună, nu ne dominăm patimile noastre și comitem atâtea răutăți, suntem atât de duri cu semenii noștri (doar comunismul a ucis într-un secol aproape 100 milioane de oameni). Suntem infideli (două din trei căsătorii falimentează în divorț), suntem mincinoși și hoți (România este un caz de corupție care scandalizează instituțiile europene), suntem mândri și cu coada pe sus precum o capră râioasă (ne-am construit nenumărate căsoaie cu balcoane înconjurate de mizerii și noroi), pupăm moaște și relicve și nu suntem în stare să dăm mâna cu frații și surorile noastre și multe altele. Pentru toate aceste răutăți ale noastre, Fiul lui Dumnezeu continuă să sufere astăzi pentru că ne iubește și ne vrea altfel; ne vrea asemănători Lui.
Cristos suferă pentru noi, căci ne iubește precum o mamă sau un tată care-și vede copilul îndepărtat de ei. A plecat de acasă, nu le mai scrie, nu le mai telefonează, nu le mai transmite nicio veste, nu mai vrea să audă de ei. Cristos suferă pentru o omenire care a apucat-o pe drumuri greșite și nici măcar nu-și dă seama de aceasta. Cristos suferă pentru o lume care riscă să se autodistrugă pentru că a pierdut din umanitatea pe care a primit-o de la Creatorul ei și pentru că își bate joc și de pământul primit în dar tot de la Dumnezeu; pentru că a otrăvit apele, solul și aerul, pentru că a tăiat copacii și a făcut să înainteze deșertul, pentru că a dezechilibrat natura iar anotimpurile au luat-o razna, pentru că își bate joc de propriul trup, de propria natură umană și declară că o familie poate fi formată și din noi bărbați sau două femei, pentru că răutățile lui au ajuns la ceruri, precum cele ale Sodomei și Gomorei. Iar omul nu-și dă seama cât de grave sunt toate acestea.
Isus Cristos răstignit astăzi între cer și pământ trebuie să fie pentru noi toți un avertisment mult mai de luat în seamă chiar și decât atentatele de la Bruxelles. Acelea au ucis marți câteva zeci de vieți nevinovate și au rănit câteva sute de persoane. Păcatul oamenilor de astăzi ucide mult mai mulți oameni și rănește, ba chiar pune în pericol existența omului pe pământ. Astăzi, de pe Cruce, Dumnezeu ne cheamă din nou la El. Astăzi este ceasul convertirii și întoarcerii noastre la Dumnezeul și Mântuitorul nostru, catolici, ortodocși, protestanți, căci sub aceeași cruce suntem toți. Să nu-l ratăm!

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *