Vegheați!

Emil Dumea"> Emil Dumea 05 Dec, 2017 Raze de lumină No Comment

VEGHEAȚI!
Cu ziua de alaltăieri, duminică, Biserica Romano-Catolică a intrat în timpul special de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii Domnului, timp denumit în limbajul catolic Advent, de la latinescul adventus-sosire.
Este un timp în care suntem îndemnați să veghem, să păstrăm o stare de trezire interioară în care toate simțurile ne sunt active, atente, pentru că cineva important trebuie să sosească la noi. Și fiindcă nu se știe în care moment sosește, ni se cere să fim mereu pregătiți pentru a-l primi atunci când ne va surprinde cu vizita lui inopinată. Suntem în așteptarea sosirii unui personaj foarte important, doar că nimeni nu știe exact momentul sosirii lui. Fiecare dintre noi suntem îndemnați să ieșim din letargia în care ne complacem, sau din somnolența comodă în care dormităm pe paturile noastre moi. Acesta este un timp de veghere activă, timp în care chiar și noaptea trebuie să ținem aprinsă la căpătâiul patului o lampă de veghe pentru a-i lumina casa oaspetelui care ar putea bate la ușa noastră chiar și în miez de noapte.
Oaspetele de seamă, musafirul important pe care îl așteptăm să vină nu este altul decât Stăpânul cerului și al pământului, cel care ne-a creat și ne-a răscumpărat prin sângele său. Iar acest musafir vine la noi nu doar la 25 decembrie, ci intră în casa noastră ori de câte ori ne găsește veghind, pregătiți să-l primim. De fapt, El vine mereu la noi, însă pentru a-l putea primi trebuie să fim, așa cum am spus, într-o permanentă stare de veghe, de atenție, pentru a-i sesiza prezența tăcută, discretă, delicată. Căci Dumnezeu niciodată nu invadează spațiul nostru interior. Iar venirea lui nu este anunțată cu surle și trâmbițe; nici nu-și anunță vizita folosindu-se de ziare, de televiziune, de internet sau de radio. Domnul vine la noi într-o discreție totală, în tăcere, iar dacă nu suntem cu urechile ciulite pentru a-i auzi pașii, zgomotul discret al pașilor lui va fi înlocuit de zgomotele lumii, iar acestea sunt nenumărate.
Domnul și-a deschis cerurile și a coborât printre fii oamenilor. Roua a căzut de sus și ni l-a dat pe Mântuitorul. Mai mult, Domnul cerului și al pământului s-a făcut om ca și noi, în toate, în afară de păcat. Așadar, nu-i nevoie să-l căutăm pe Dumnezeu prin mănăstiri ascunse în creierul munților, sau în deșert, în sfaturile înțelepților și ale pustnicilor, căci Domnul și-a zidit chipul în chipul omului, al oricărui om. Și în orice om cu care ne întâlnim, de fapt, ne întâlnim cu Dumnezeu. Să fim așadar foarte atenți cum ne comportăm cu oricine ne iese în cale, căci dacă-l supărăm, îl supărăm nu doar pe el, ci și pe Dumnezeu. Și orice bucurie pe care i-o producem unui om, nu i-o producem doar lui, ci și Celui care l-a creat.
Să fim atenți, așadar, la orice aspect al relației noastre cu semenii, căci de felul cum ne comportăm cu ei depinde fericirea sau nefericirea noastră, nu numai aici, dar și în viața viitoare.
Dumnezeu vine la noi nu numai în persoana semenilor noștri, ci și în bisericile noastre. În Jertfa Sfintei Liturghii, el coboară pe altar sub chipul pâinii și al vinului și ni se oferă ca hrană pentru viața noastră interioară, pentru a ne alimenta bateriile sufletului. Ne invită la masa lui pentru ca să nu mai flămânzim niciodată. În bucățica de pâine care se frânge pe altar, Dumnezeu ni se oferă ca hrană și medicament al sufletului nostru rănit de păcat, dar spălat și răscumpărat în sângele lui.
Dumnezeu vine la noi mereu. Aș putea spune că vine la noi mai des decât respirăm, sau decât bătăile inimii noastre. Așa cum El își comunică în orice clipă puterea și măreția universului pe care l-a creat, mai mult și cu o frecvență mai mare își comunică viața capodoperei creației lui, adică nouă tuturor oamenilor. Mare este acest mister al vieții lui Dumnezeu comunicată omului. Și doar o minte și o inimă larg deschise pot percepe ceva din acest mister. De aceea ni se cere să veghem mereu, să fim atenți la șoaptele glasului și la mersul pașilor săi, căci deși este atotputernic și plin de măreție, în modul său de a relaționa cu oamenii, Dumnezeu este discreția absolută.

Articole recomandate

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *