Văratec

18 apr., 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Ieri, vizitând pentru a nu știu câta oară mănăstirea Văratec, m-am întrebat din nou dacă undeva în România sau chiar în lume mai există o concentrare atât de mare de persoane consacrate lui Dumnezeu și slujirii aproapelui așa cum există în zona Neamț.
Așezată într-o mică depresiune la poalele Dealului Mare, înconjurată de culmi domoale acoperite de păduri și fânețe, Mănăstirea Văratec împreună cu satul monastic de aici este de peste două secole un loc de frumoasă și neîntreruptă trăire spirituală. Credincioși și pelerini creștini, îndrăgostiți de artă și istorie, oricine ajunge aici, cu siguranță va pleca mai bun și mai curat decât a fost când a pășit în acest sat locuit de călugărițe, dar mai ales când a pășit pe poarta mănăstirii.
Cu siguranță, multe se pot spune despre acest sat monastic în care acum locuiesc patru sute de maici, așa cum mi-a spus maica Cleopatra de la muzeul mănăstirii. Înainte de a veni comuniștii la putere, erau șase sute, dar pe jumătate dintre acestea regimul comunist le-a alungat de aici și cine cunoaște destinul acelor sute și sute de măicuțe care au fost constrânse să plece în lumea largă și să nu-și poată urma visul vieții lor?
Eu mă întreb, în prezent, cine poate explica motivele pentru care în această parte centrală a Moldovei există atâtea sute și sute de călugărițe și călugări (împreună, poate sunt mii?!) ce-și duc viața de credință și slujire în aceste minunății ale spiritualității creștine ortodoxe, care sunt mănăstirile din județul Neamț? Știați că în județul Neamț sunt 47 de mănăstiri și schituri? Îmi aduc aminte că în timpul serviciului militar am avut mai mulți colegi seminariști ortodocși din acest județ și nu pot uita nici astăzi exemplul de credință, de simplitate și demnitate pe care mi l-au dat unii dintre ei. Se rugau zilnic, înainte de a adormi, sub pătură pentru a nu fi văzuți de comandanți; erau corecți, cinstiți, nu înjurau niciodată și vorbeau cuviincios, parcă cu o anumită sfială în glas. Ei îmi vorbeau despre părinții lor și despre lumea din care veneau și nu știu de ce îmi venea și atunci să asemăn acea lume plină de credință, frumusețe și demnitate umană cu spiritul pe care îl simțisem în mănăstiri. Un răspuns la această concentrare unică de mănăstiri din județul Neamț cred că este tocmai în credința și frumusețea oamenilor de aici. Mulțimea aceasta de mănăstiri și schituri este cireașa de pe tortul credinței și frumuseții oamenilor din acest județ; și nu întâmplător aici s-a născut și acest geniu al literaturii populare care este Ion Creangă, iar pentru mine, personal, Nică este mai important și mai frumos decât Harry Potter.
Sunt atât de multe lucruri frumoase, sfinte și edificatoare care îți vorbesc atunci când pășești în această mănăstire. Pe mine m-au impresionat simplitatea și frumusețea caselor și mai ales a grădinițelor din fața caselor măicuțelor. Culorile fermecătoarelor lalele îmi vorbeau de frumusețea sufletelor și gândurilor lor; mai ales roșul îmi vorbea despre dragostea inimii lor dăruită lui Dumnezeu. Poate că logodnicele sau mamele ar putea să învețe de la aceste maici dăruite lui Dumnezeu, măreția și frumusețea dragostei pe care ele au jurat-o iubitului inimii lor.
Măicuțele au trupul înveșmântat în totalitate în culoarea neagră a veșmântului lor, lăsându-și descoperită doar fața, ca o oglindă în care poți vedea frumusețea dăruirii lor, o frumusețe fără niciun fard, și de aceea atât de autentică, de edificatoare. Și le vezi și palmele lor, împreunate pentru rugăciune sau deschise pentru muncă. În contrast evident cu frumusețea feminină laică care aproape că șochează prin insistența cu care vrea să iasă în evidență, măicuțele de la Varatic (și nu numai) au o frumusețe ascunsă pe care o poți însă descoperi ușor, dacă le privești cu atenție chipul, dacă le urmărești în rugăciunile lor, dacă le privești curticica plină cu flori din fața casei, dacă le privești lucrările lor de artă sacră sau de artizanat, dacă vorbești cu ele, dacă… dacă… Tăcutele, rugătoarele, artistele, muncitoarele maici formează o lume minunată care ne asigură că frumusețea, demnitatea, sfințenia nu au dispărut de pe acest pământ. Cu limitele oricărei ființe umane, ele, totuși ne vorbesc despre posibilitatea unei lumi spre care toți visăm, pe care toți ne-o dorim.
Am cumpărat un covoraș de lână țesut cu măiestria și frumusețea mâinilor harnice ale maicii Cleopatra. Are 92 de ani și locuiește în casa cu nr. 262 de lângă muzeul mănăstirii, o casă în culoarea alb-azuriu specifică caselor de aici. Dacă ajungeți la Văratec, vizitați-o nu numai pe Veronica Micle, ci și pe maica Cleopatra. Poate veți descoperi în ea o frumusețe mai mare decât cea a iubitei lui Eminescu. Poate veți descoperi frumusețea atâtor maici de aici care ne-au lăsat nouă și lasă posterității comori de artă, de frumusețe care ne vorbesc despre paradis și despre frumusețea absolută a lui Dumnezeu. Poate că ele ne vor ajuta să fim mai frumoși și să construim o lume mai bună și mai frumoasă decât cea în care trăim acum.

„Biserica mănăstirii Văratec.”
„Casa maicii Cleopatra (mănăstirea Văratec).”
„Covoraș țesut de maica Cleopatra (92 ani) de la mănăstirea Văratec.”

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *