Unde-i Dumnezeu?

27 Mai, 2017 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Imitând exemplul împărățiilor acestei lumi, suntem tentați să ne construim un Dumnezeu biruitor, măreț, solemn, impunător precum turlele înalte ale catedralelor; precum regii și împărații pe tronurile lor aurite. Sau un Dumnezeu misterios și greu de priceput pentru mintea omului, precum lumina slabă care pătrunde în lăcașul de cult prin ferestrele mici, înguste. Sau un Dumnezeu plăcut mirositor precum fumul de tămâie din cadelniță. Alții, și nu sunt puțini, spun că Dumnezeu este o invenție, o făcătură a minții omenești, sau pur și simplu nu există.
În schimb, dacă citim cu atenție Evangheliile și privim mai adânc în viața oamenilor, îl găsim pe Dumnezeu în casa fricoșilor și lașilor apostoli, în care s-au încuiat de frica iudeilor, speriați de moarte că ar putea să o pățească precum Învățătorul lor.
Îl găsim pe Dumnezeu înviat împreună cu femeile, care nu valorau mare lucru în ochii evreilor și a mai marilor lumii.
Îl găsim pe Dumnezeu alături de cei doi discipoli în drum spre Emaus, discipoli care-și pierduseră orice speranță în El. Acum, triști, fără nicio perspectivă de viață, părăsiseră Ierusalimul unde visaseră să devină un fel de miniștri ai marelui rege Cristos; dar regele lor fusese crucificat și îngropat.
…..
Poate îl căutăm pe Dumnezeu în fastul și măreția celebrărilor religioase, în discursurile mari și pompoase ale celor care se propun salvatorii lumii, în demagogia celor care vând oamenilor iluzia fericirii. Dar este posibil ca Dumnezeu să fie mai atent la viața și problemele concrete ale omului și să fie prezent tocmai acolo unde omul se îndoiește de triumful adevărului și al binelui. Poate că Dumnezeu este acolo unde omul are mai mare nevoie de el, adică acolo unde își pierde încrederea în el însuși și în semenii săi. Acolo unde omul plânge, disperat din cauza singurătății și neputințelor sale. Poate că Dumnezeu este prezent acolo unde omul își frânge aripile și unde cele mai frumoase visuri ale lui sunt distruse, călcate în picioare de semenii săi. Poate că Dumnezeu este prezent acolo unde omului îi este frig și foame și se chircește, se acoperă cu ce i-a mai rămas, cu zdrențele sale, încercând cu disperare să-și salveze viața.
Poate că Dumnezeu este mai prezent pe trotuarul pe care oamenii își trăiesc condiția lor mizerabilă. Poate că Dumnezeu este mai prezent acolo unde moartea încearcă să domine. Poate că Dumnezeu este mai prezent acolo unde forțele răului încearcă să omoare creatura lui predilectă, așa cum o mamă, ca o leoaică, își apără copilul de oricine ar atenta la viața lui.
Dumnezeu este prezent în locurile cele mai detestate de oameni; pentru că acolo este mai multă nevoie de iubire, de înțelegere, de solidaritate, de pace, de viață, de adevăr, de dreptate.
Dumnezeu este prezent la periferiile existenței umane, acolo unde în spiritul lui de concurență și dominare, omul încearcă să muște din semenul său și să-l sugrume, să-i sugă sângele și să-i ia ultima picătură de viață. Dumnezeu este prezent în iadul pe care omul vrea să-l instaureze în împărăția sa, în rândul creaturilor sale.
Cred că în toate mizeriile și periferiile existenței umane trebuie să ne deschidem ochii, mintea dar mai ales inima pentru a-l întâlni pe Dumnezeu și pentru a-l oferi și altora. Cred că aceasta ar fi misiunea noastră de creștini. Alături de ascultarea clopotelor maiestoase din turlele înalte ale catedralelor; alături de înfiorarea sacră pe care o simțim atunci când ne pătrund cântările frumoase din biserici, cred că ar trebui să ne înfioare glasul lui Dumnezeu care plânge în toate mizeriile și suferințele lumii și să facem ceva concret pentru ca El să nu mai sufere atât de mult.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *