Unde dai și unde capră

Emil Dumea"> Emil Dumea 10 Noi, 2017 Raze de lumină No Comment

UNDE DAI ȘI UNDE CAPRĂ
Gândindu-mă la unele reacții față de postările mele, sau la cât de diferită față de ceea ce vrei să spui poate să fie percepția celui ce te ascultă, mi-a venit în minte un caz petrecut cândva pe aceste meleaguri:
Un preot venerabil, cu o barbă la fel de venerabilă ca și vârsta lui înaintată, predica în biserică cu multă convingere și cu multe gesturi, înclinând și ridicând capul de multe ori, însoțindu-și astfel cu gesturile cuvintele pline de har și învățăminte sfinte. În fața lui, stând în bancă reculeasă și cuminte, o bătrână îi sorbea vorbele, dând aprobator din cap, dar vărsând în același timp lacrimi mari și fierbinți care i se scurgeau pe obraji, ajungându-i până în bărbie, lacrimi pe care apoi bătrânica și le ștergea cu dosul mânecii.
A observat părintele cel venerabil cum această credincioasă își exprima căința și credința ei în tot ceea ce el spunea, și mai cu foc continua să predice, iar bătrânica încă și mai tare lăcrima și-i aproba toate cuvintele cu înclinări profunde ale capului ei acoperit cu o broboadă neagră. Și așa s-a desfășurat toată predica venerabilului părinte; și tot așa l-a aprobat bătrânica din bancă, vărsând lacrimi din belșug, care i-au udat toată fața, iar ea și le-a șters cu dosul mânecii.
După ce s-a terminat Sfânta Liturghie, toată lumea a ieșit din biserică, îndreptându-se fiecare spre casa lui. La fel a făcut și bătrânica noastră, doar că preotul cel venerabil, curios din cale afară să afle de ce plângea așa de tare bătrânica cea atât de credincioasă, nu s-a putut abține și a întrebat-o la ușa bisericii pentru care motiv a fost atât de afectată de cuvintele lui. Ce anume i-a mișcat sufletul și inima, făcând-o să verse atâtea lacrimi? La care, enoriașa noastră, cu sufletul îndurerat i-a spus venerabilului părinte aceste cuvinte: Vai, părinte, când mă uitam la Sfinția Voastră și vedeam cum vă ridicați și coborați capul, dar mai ales cum vi se ridica și cobora barba pe care o aveți, mi-a venit în minte țapul meu care avea o barbă exact ca a dumneavoastră. Sărmanul meu țap care a murit. Tare am mai ținut la el și tare mult m-a durut de moartea lui. Iaca așa, barba dumneavoastră mi-a amintit din nou de el și nu m-am putut abține și tare am mai plâns de durere după el.
Ascultând-o pe bătrânică, părintele cel venerabil, cu barba lui la fel de venerabilă, nu a mai avut ce spune; nici măcar un cuvânt nu i-a mai venit pe buze. S-a despărțit de enoriașa lui și îndreptându-se spre casa parohială se gândea în sine: Unde dai și unde crapă.

Articole recomandate

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *