Un Dumnezeu pentru omenire

08 iun., 2015 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Sunt atâția, nenumărați creștini care se spovedesc și se împărășesc nu din an în Paști, ci din deceniu în deceniu, sau și mai rar. Se pare că ei nu au înțeles cine este Dumnezeu cu care ar trebui să se împace și să se unească. La fel, cum, paradoxal, sunt atâția creștini care se spovedesc și se împărtășesc des, frecvent, și care în viața de zi cu zi nu sunt mai drepți, mai strălucitori în creștinismul lor decât oile negre rătăcite, cum sunt considerați primii.
Poate că ar trebui să ne întrebăm din nou: Cine este Dumnezeu? Pe Dumnezeu nu l-am descoperit eu, dar din modestele mele cunoștințe și experiențe, îmi permit câteva reflecții:
Cine este Dumnezeu, un premiu pentru cei bravi și merituoși? Dacă privesc Crucea, unul din simbolurile prin excelență ale creștinismului, îmi vine un alt răspuns: Dumnezeu este un salvator pentru mine, păcătosul, unul care mă iubește cu o iubire „nebună”: își dă viața pentru mine, iar mie nici nu-mi pasă de asta. Crucea lui este un scandal și o nebunie și așa va rămâne. In Islam, Alah stă în ceruri și-i așteaptă acolo pe slujitorii lui fideli și devotați. In Creștinism, Dumnezeu se ridică de pe tronul lui ceresc și coboară pe pământ, parcurgând tot drumul existenței umane, cu excepția păcatului, pentru a sigila apoi iubirea lui nebună pentru oameni prin sacrificiul suprem, așa cum fac marii eroi ai dramelor și epopeelor literaturii universale, așa cum a făcut și legendarul scoțian din secolul al XIII-lea William Wallace, sacrificându-se pentru independența poporului său (Vezi filmul Braveheart).
Dumnezeu nu este atât un premiu pentru cei buni, cât mai mult forța celor slabi și păcătoși. Doar că noi nu ne mai considerăm slabi și păcătoși, ci puternici și drepți, îmbătați de descoperirile și cuceririle tehnicii și de bunăstarea materială pe care ne-am creat-o. Uităm însă că avem acum de 10 ori mai multe farmacii decât în timpul comunismului, că SIDA omoară mult mai mulți oameni decât în trecut, că legalizăm atitudini și practici contra naturii umane atacând celula fundamentală a umanității-familia, că otrăvim aerul, apa, solul și tot ce crește pe pământ, că fabricăm focoase nucleare capabile să extermine toată populația planetei de mai multe ori, că vindem, comercializăm persoane umane, că vom dispărea ca populație și cultură europeană creștină, și lista „bravurilor” noastre, a celor drepți și puternici, ar putea continua. Toate aceste rele, în esență, pornesc de la păcatul din inima omului, adică de la lipsa lui de iubire pentru semenul său. Probabil, trebuie să ajungem la limita cea mai de jos a existenței pentru a ne da seama, de fapt, cine și cum suntem.
Dumnezeu nu este un premiu, cât mai mult o forță a omului, o hrană și lumină de care el are nevoie pe cale. In Sfânta Liturghie, momentul central îl reprezintă tocmai coborârea lui Dumnezeu în pâinea și vinul de pe altar, care sunt apoi oferite oamenilor. Așa cum în familie, ne adunăm la masă pentru a ne hrăni, exact la fel se întâmplă și cu Dumnezeu care se oferă omului în pâinea și vinul de pe altar, pentru a-l hrăni, gratuit, complet gratuit. Iar în vinul de pe altar primim sângele său care ne spală de păcat și se unește cu sîngele nostru, pentru a rămâne vii, alimentând cu oxigen și substanțe nutritive și ultima celulă a organismului nostru. Pâinea și vinul sunt simboluri prin excelență ale lui Dumnezeu Iubire și Viață, alături de simbolul Crucii.
Suntem pe drumul existenței noastre și ca să nu cădem pe cale, avem nevoie ca în rucsac să fie aceste alimente.
La masa lui Dumnezeu sunt invitați toți ca la un mare ospăț de nuntă, pentru a mânca, a bea și a ne bucura împreună, pentru a forma o fraternitate din care să nu fie exclus nimeni, dar absolut nimeni; în care pustnicul să stea alături de starurile de la Hollywood, Bill Gates cu ultimul drogat, papa Francisc cu președinta Argentinei, Cristina (care nu l-a primit niciodată în audiență), Obama cu Putin, catolicul cu ortodoxul și musulmanul, talibanii cu soldații NATO. O unică masă pentru toți, pentru a forma o nouă umanitate, reînnoită în unicul Dumnezeu, Salvator al omului. Nu ne vor salva din micimile și căderile noastre nici discursurile președinților și șefilor de state, nici planurile de dezvoltare economică la scară planetară, nici ONU, nici discursurile filosofilor și politicienilor, nici chiar predicile preoților, ci doar Dumnezeu, Creatorul și Salvatorul nostru, oferindu-ne gratuit Trupul și Sângele său la masa lui care este mereu pregătită pentru toți, căci toți sunt copiii Săi.

Fotografia postată de Emil Dumea.
Fotografia postată de Emil Dumea.
Fotografia postată de Emil Dumea.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *