Touchscreen generation

28 Oct, 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Am cunoscut tineri IT-iști, că tot sunt acum la modă și sus, sus pe val, care pun o pasiune nebună în ceea ce fac. Cu nasul în fața monitorului și cu degetele pe tastatură, sunt în stare să nu mai doarmă, se leșine de foame, să uite că acasă au iubit, iubită, soț, soție și copii. În ceea ce fac, demonstrează o dăruire totală, mai puternică decât a lui Einstein pentru teoria relativității și aproape ca a Maicii Tereza pentru cei mai săraci dintre săraci!
Aceeași tineri din această ultimă generație, care pe băncile facultăților se plictisesc de moarte și nu știu cum să facă ca să mai butoneze puțin touchscreen-ul. Aceeași generație, plictisită și chiar sictirită în diferite servicii în care îi vezi acri și fără chef de muncă. Iar dacă îi găsești printre infirmieri, asistenți sau medici, riști să mori cu zile dacă trebuie să te îngrijească ei.
Aceeași tineri, care dacă vorbesc cu tine, după câteva minute de conversație zâmbitoare, încep să se agite, scot mobilul din buzunar și încep să butoneze pe el, iar între timp îți mai spun și ție două fraze cam fără noimă.
Mă întreb de unde provine această anomalie care născut o lume duală, schizoidă chiar? De ce atâția copii și tineri sunt atât de legați de un calculator, de un telefon mobil, de o lume virtuală, fără consistență, fără trecut și mai ales fără viitor, și atât de distanți, de dezinteresați, de superficiali față de omul concret de lângă ei? Putem include în această categorie chiar mulți copii care mai mult dialoghează cu pc-ul sau cu smartphone-ul decât cu părinții lor. Dacă acești tineri reprezintă viitorul, ce fel de viitor construiesc ei? Ce vor oferi generațiilor care vor veni după ei? Baloane colorate, construcții de carton care se topesc la prima ploaie, săruturi și îmbrățișări ”emoticonate”? NB: Am creat un cuvânt nou, plecând de la rădăcina cuvântului emoticon.
Chiar, noua generație ce vrea să lase în urma ei? Poate ceea ce a primit de la generația dinainte: Iluzia fericirii propusă de raiul comunist (epoca de aur), sau iluzia fericirii propusă de raiul capitalist (societatea de consum). Poate că generația mea le-a oferit acestor tineri o mulțime de iluzii, iar acum ne-am trezit noi, fariseii, să aruncăm cu piatra în ei.
Ceea ce propun astăzi ca bază, platformă pentru o lume nouă este adevărul despre mine și despre semenii mei: Fii ai aceluiași Tată și frați între noi. Restul, vine de la sine, inclusiv emoticoanele.
Deci, touchscreen? Maybe. Touch a man, touch a woman? Of course!

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *