Timpul (reflecții la sfârșit de an)

30 Dec, 2017 Raze de lumină Nu sunt comentarii

TIMPUL (reflecții la sfârșit de an)
Cred că este bine ca la acest final de an să ne luăm un răgaz și să privim cu atenție la noi înșine și la tot ce a fost în viața noastră în anul care-și deapănă ultimele clipe pe cadranul ceasului și al istoriei. Este bine să ne întrebăm și să pricepem ceva din mulțimea clipelor, a orelor, zilelor, săptămânilor și lunilor care au curs prin noi în acest an, acum pe sfârșite. A curs timpul prin noi ca un râu liniștit sau învolburat, limpede sau tulbure, cu bucurii sau dureri, cu realizări sau eșecuri; cu de toate.
Nu știu dacă există o definiție completă a timpului. Înclin să cred că nici nu poate fi formulată, întrucât timpul este o realitate a lui Dumnezeu oferită în dar oamenilor, și ca orice lucru care provine de la Dumnezeu, are dimensiunile nemărginirii, ale necuprinsului în găoacea minții și în căușul palmelor noastre.
Timpul este darul lui Dumnezeu făcut nouă pentru ca în scurta noastră trecere prin el să ne îndeplinim menirea ce ne-a fost trasată de către Cel de la care am primit viața. Timpul este o realitate sacră pentru că nu noi l-am creat, ci Dumnezeu; și tot ce iese din mâna Lui este sacru și prețios, mai prețios decât cel mai scump nestemat. Noi ne ducem scurta existență pe acest pământ înveșmântați în aureola sacră a timpului. Timpul ne învăluie cu binecuvântările lui Dumnezeu și cu ademenirile diavolului din prima clipă a vieții și până la ultima suflare. Eu privesc timpul ca pe un dar pe care-l primesc clipă de clipă, cu fiecare respirație și cu fiecare bătaie a inimii. În această perioadă de grație numită timp, fiecare avem un drum de parcurs. Nimeni nu s-a născut pentru ca să stea înțepenit pe loc sau să dormiteze într-o continuă lene și nepăsare. Toți ne-am născut pentru a folosi din plin clipele existenței noastre, a căror numărare în sens invers începe deja cu primul nostru scâncet în această lume.
Poate că unii măsoară timpul în raport cu banii pe care-i câștigă și-și spun că au pierdut timpul atunci când nu au reușit să-și mărească averile și conturile din bănci. Contrar dictonului time is money, eu cred că timpul este binecuvântarea cerului care zilnic se revarsă asupra noastră, așa cum se zilnic se revarsă peste noi razele soarelui și lumina unei noi zile.
Privind acum spre zilele anului care s-a scurs, le privesc cu ochii credinței și văd în fiecare din ele o binecuvântare a cerului, de care sunt sigur că voi avea parte și în anul care vine. Dacă de dragostea oamenilor pot să mă îndoiesc, de iubirea lui Dumnezeu sunt absolut sigur că voi avea parte, chiar și atunci când nu o voi merita. Dacă mă pot îndoi și de ajungerea mea la sfârșitul anului 2018, la fel cum nu-i absolut sigură nici măcar ziua de mâine, de mâna milostivă și brațul ocrotitor al lui Dumnezeu sunt absolut convins că le voi simți și azi, și mâine, și câte zile îmi va fi dat să fiu în această lume. De fapt, toate pot fi nesigure. Siguranța absolută o am doar în grija plină de iubire a lui Dumnezeu pentru mine. Căci știu că din iubirea lui am venit în această lume, iar menirea mea aici, printre oameni, este aceea de a trăi împreună cu ei marea iubire pe care El a revărsat-o in inima mea.
Totul este har, totul este dar, totul este o mare, infinită iubire a lui Dumnezeu, iar viața noastră capătă sens, lumină și culoare atunci când se încadrează în planul de iubire, viață și frumusețe pe care Creatorul îl are cu creaturile lui, cu noi oamenii. Iar dacă în lume curg multe lacrimi și există multă durere, ba chiar și moarte, acestea se întâmplă pentru că omul, în libertatea lui, nu vrea să trăiască în iubirea lui Dumnezeu. El ne iubește cu o dragoste fără margini, dar această iubire nu ne-o bagă pe gât. Suntem liberi să o primim sau să o refuzăm; și aici se ascunde misterul răului din noi și din lume. Dumnezeu a creat o lume bună, iar dacă în timp răul își face apariția, acesta reprezintă un mister pe care mintea noastră limitată nu-l va dezlega niciodată. Răul îl putem constata și trăi pe propria piele, dar niciodată nu-i putem găsi justificarea, rațiunea de a fi.
Privind retrospectiv la anul care s-a scurs, vedem cu siguranță în el lumini dar și umbre, bucurii dar și dureri, realizări dar și eșecuri. Dacă însă în toate zilele care s-au scurs ne-am încredințat în grija și brațele lui Dumnezeu, așa cum un copil se încredințează în brațele părinților lui, atunci cu siguranță am simțit mai mult mângâierile lui Dumnezeu decât tristețile și neliniștile lumii.
Timpul anului care s-a scurs a fost important pentru că în el am realizat ce ne-am dorit; ne-am îndeplinit dorințele și planurile pe care le-am avut. Și, ca atare, privim cu satisfacție și mulțumire în urmă și cu încredere și speranță înainte. În anul care s-a scurs am fost mulțumiți de noi înșine, de ceea ce suntem, de felul cum gândim și cum acționăm. Suntem împăcați cu noi înșine și ne dorim ca în noul an să fim la fel; ba chair, dacă se poate, mai buni. Suntem, cum îmi spunea cineva, cea mai bună versiune a noastră. În anul care s-a scurs ne-am păstrat sănătatea minții și a trupului și am cultivat relații sănătoase cu toți ceilalți. Am trăit în harul lui Dumnezeu, în lumina învățăturilor Sale și dorim ca în noul an să continuăm la fel, să fim creștini buni și exemple de urmat pentru toți care ne văd. Privim optimiști înainte, căci știm în Cine ne-am pus încrederea. Dumnezeu, cel de la care am primit acest dar neasemuit al timpului, ne va însoți mereu, așa cum ne-a fost mereu alături în anul care s-a scurs și în toți anii de când suntem pe fața acestui pământ.
Un an bun a fost; un an și mai bun ne așteaptă.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *