Timp sacru-timp profan: cât de profan a devenit creştinul?

12 Dec, 2014 Raze de lumină Nu sunt comentarii

TIMP SACRU-TIMP PROFAN: CÂT DE PROFAN A DEVENIT CREȘTINUL?
Mă tot întrebam zilele acestea ale Adventului în ce măsură se pregătesc creștinii pentru sărbătoarea Crăciunului. Și catolicii, și ortodocșii sunt acum într-un timp numit de post, ca timp tocmai de pregătire pentru marea sărbătoare de la 25 XII. Stiu că mulți catolici care, de obicei, nu prea merg dimineața la Liturghie, în acest timp special merg la biserică, fiindcă sunt cântece și rugăciuni deosebite, care au și farmecul lor, recitate, cântate în lumina lumânărilor coroanei de Advent.
Mă întreb însă pentru câți creștini acest timp este mai sacru, mai curat, mai plin de rugăciune, de gânduri bune, de purificare interioară decât alte perioade ale anului? Oare nu cumva sunt oamenii prea legați de muncile lor zilnice, de problemele din familie, de la servici, sau cauzate de lipsa acestuia?
In ce măsură gândirea noastră este una sacră, spiritualizată, sau gândim laic, pragmatic, mercantil, sau chiar meschin? Sau ne umplem mintea cu știrile de la televizor și de pe internet, sau de la colegii de servici, sau din reclamele de pe străzi, iar glasul interior al conștiinței, chemarea clopotelor, chemarea cărților bune, glasul preoților, toate acestea rămân departe de noi?
In fond, cât de profani am devenit, noi cei care ne numim totuși creștini?
Oare vor reuși creștinii să schimbe în mai bine fața acestei lumi, sau vor deveni un rest sfânt într-o lume din ce în ce mai profană?
Poate ne sperie cuvântul ateu, dar din ceea ce observ, constat că din ce în ce mai mult și mai mulți oameni sunt atei, căci viața lor se desfășoară ca și cum Dumnezeu nu ar exista. Acesta este ateismul practic, trăit paradoxal și de cel care își face semnul crucii pentru ca apoi să o înjure, ca și de cel care poartă pe piept semnul crucii, iar în inima lui nu-l iubește pe Cel reprezentat de cruce; mai bine, nu ar purta-o, nici măcar ca decor din aur de 24 karate.
Mai avem nevoie de Dumnezeu, sau doar de decorurile de Crăciun care au invadat deja magazinele și străzile (principale) orașelor?
In fond, în acest prezent al vieții noastre, noi ce fel de viață ducem și spre ce fel de viață aspirăm?
Avem un proiect de viață în care privirea noastră să fie înălțată spre ceruri și spre o altă viață, sau suntem un fel de sclavi nedeclarați ai unui angrenaj numit societate de consum, în care consumăm și suntem consumați de ea?

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *