Tăcere

24 iun., 2017 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Privește natura: Lucrează continuu, zi și noapte, anotimp după anotimp, dar în tăcere. Arunci sămânța în pământ; acolo germinează, încolțește, iese la suprafață, crește și rodește, dar totul se desfășoară într-o tăcere absolută. Apa cade din nori pe pământ și-l face să rodească, dar nu scoate un cuvânt. Firul de iarbă crește sub privirile noastre, tăcut; mut. Însuși Creatorul a toate ține întregul univers în puterea mâinilor sale în tăcere. Nu spune măcar un cuvânt.
Adevărurile cele mai mari sunt imposibil de cuprins în cuvinte. Trăirile cele mai profunde și mai adânci ale ființei noastre nu încap în găoacea îngustă a cuvintelor noastre. De aceea, ar fi tare bine să tăcem mai des. Să stăm pe margine, privind atent, cu ochii larg deschiși, cu inima larg deschisă și să contemplăm în tăcere misterul acestei lumi în care Dumnezeu ne vorbește printr-o mare, imensă, infinită tăcere. De la Big Bang încoace întregul univers este într-o continuă explozie, dilatare în timp și spațiu și totul se desfășoară într-o totală tăcere.
Dacă vrei cumva să vorbești despre Dumnezeu, mai bine ar fi să taci. Căci ești prea mic pentru a-i putea cuprinde cu mintea ta îngustă tainele Lui fără margini. Mă întreb în însăși cartea lui sfântă, Biblia, câte sunt cuvintele Lui însuși și câte sunt cuvintele oamenilor?
Nu te grăbi să-l vorbești pe aproapele tău, căci sigur nu-i știi toate tainele inimii, și ajunge să spui un singur cuvânt în plus pentru a ofensa adevărul din el.
Câte cuvinte se spun despre iubire și este atât de puțină iubire! Câte cuvinte s-au spus, s-au scris despre adevăr și este plină lumea de minciună și duplicitate! Câte cuvinte s-au spus, s-au scris despre dreptate, și este atâta nedreptate!
Cât de mulți vorbesc despre Dumnezeu, despre credință, despre adevărata religie, și cât de goală de Dumnezeu, de credință, de religie este viața lor. Sunt plini toți aceștia de cuvinte și atât de goi de ceea ce spun!
Mă gândesc că am spus atâtea cuvinte despre Dumnezeu, dar nu sunt sigur că am făcut măcar un pas mai aproape de El. Adesea am senzația că Dumnezeu rămâne mai mult un mister care mă învăluie într-o mare, nemărginită iubire și nu-mi găsesc niciodată cuvintele potrivite pentru a explica vraja acestui mister.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *