Suntem

31 Oct, 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Suntem razele de soare în care ne-am scăldat chipul și ne-am înveșmântat în căldura lui în diminețile însorite de vară.
Suntem norii și ceața în care cu voia sau voia noastră ne-am învăluit de atâtea ori, orbercăind pe cărări strâmbe și tremurând de frig.
Suntem râsul sau plânsul care au însoțit bucuriile sau durerile noastre.
Suntem chipurile tuturor acelora pe care i-am întâlnit în viață și care mai mult sau mai puțin timp ne-au ocupat mintea și inima noastră.
Suntem căutările, visurile, năzuințele noastre, zborul spre înălțimi sau târâtul prin țărâna pământului.
Suntem toate compromisurile pe care le-am făcut cu propria conștiință; suntem gustul amar al trădărilor noastre.
Suntem palmele sau șuturile pe care le-am tras altora, încercând să scăpăm de toate loviturile primite de la alții.
Suntem foșnetul frunzelor veștede pe care calcă picioarele noastre toamna; suntem mersul zglobiu pe iarba verdelui crud al primăverii.
Suntem suma gândurilor și dorințelor noastre, a dorurilor și ofurilor noastre, înecate în vin sau patimi.
Suntem îngeri sau demoni în drumul nostru spre rai sau iad.
Toți avem un drum de mers, un destin pe care ni-l scriem cu fiecare bătaie a inimii noastre, cu fiecare gând, cu fiecare pas pe care-l facem.
Nimeni nu este scutit de mersul pe propriul drum. Nimeni nu poate fi înlocuit de altcineva. La apelul vieții, nimeni nu poate lipsi. Toți suntem chemați să fim ceea ce trebuie să fim, ceea ce-i scris în steaua noastră acolo sus, printre multe alte stele.
Suntem împreună un popor de plângăreți, de mincinoși, de lași, de oameni rătăciți în ecranele telefoanelor și calculatoarelor. Nu suntem un popor de eroi și nici fii de eroi. Pentru noi, eroii există doar în cărți sau în minciunile cu care ne place să ne amăgim. Suntem mici, dar ne-am împopoțonat în haine mari și ne-am urcat pe catalige. Suntem un popor cu milioane de oameni slujind pe la porțile altora; cu milioane de oameni care se lasă călcați în picioare de proprii stăpâni pe care-i votăm mereu cu aceeași încăpăținare prostească; cu milioane de oameni care calcă pe la ușile bisericilor și nu ies de acolo mai sfinți mai curați de cum au intrat. Suntem suma slăbiciunilor și păcatelor noastre.
Și totuși, mai credem într-un Dumnezeu iubire. Și totuși, mai credem în noi și în eroi. Deci, mai avem o șansă să fim ceea ce trebuie să fim. Căci suntem suma a tot ce există în lume; căci suntem suma a tot ce visăm dincolo de hotarele acestei lumi și unde vrem să ajungem.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *