Suntem prea mulţi?

19 nov., 2015 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Nimeni nu a considerat vreodată că sunt prea multe flori pe pajiști, în grădini sau la ferestrele caselor noastre;
Nimeni nu a considerat vreodată că pe cer sunt prea multe stele;
Nimeni nu a considerat vreodată că sunt prea multe zâmbete pe fețele oamenilor;
Nimeni nu a considerat vreodată că în lume ar fi prea multă iubire;
Nimeni nu a considerat vreodată că este prea multă credință în inima, în gândul și în viața oamenilor;
Nimeni nu a considerat vreodată că viața este prea lungă pe acest pământ;
Nimeni nu a considerat vreodată că este prea multă fericire în viața oamenilor;
Nimeni nu a considerat vreodată că este prea multă liniște și siguranță pe drumurile vieții noastre.
… Căci avem o sete care nu se stinge niciodată după frumusețea florilor și vraja cerului înstelat; ne este mereu sete de zâmbete, de iubire, de credință, de fericire, de viață lungă, de liniște și siguranță. Setea și dorul din noi sunt nestăvilite și nicicând nu vom spune: ajunge, este plin!

Aud însă că sunt unii care consideră că sunt prea mulți oameni pe acest pământ.
Nu cred că sunt prea mulți oameni pe pământ, ci cred că este prea puțină omenie între oameni.
Lumea aceasta începe să devină strâmtă și prea mică pentru noi atunci când inimile noastre se închid și când ne retragem în carapacea (colivia) noastră. Atunci când punem zăvoare și lacăte la porțile inimilor noastre, atunci începem să ne temem de semenii noștri și…, da, atunci considerăm că sunt prea mulți oameni pe pământ.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *