Suntem…fă-ţi un selfie!

24 iun., 2015 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Mai importante decât informațiile despre noi din cartea de identitate, sunt gândurile, cuvintele, dar mai ales faptele noastre.
Mai mult decât banii și bunurile noastre, valorează căldura inimii și noblețea gândurilor și dorințelor noastre.
Mai importantă este liniștea și siguranța drumului nostru interior decât toate asigurările agențiilor și companiilor din lume.
Căci am văzut oameni bogați și care niciodată nu erau mulțumiți cu ceea ce aveau și doreau mereu mai mult;
Și am văzut oameni care nu aveau decât strictul necesar pentru a trăi, dar pe chipul lor am citit o seninătate și o liniște care m-au impresionat profund; din păcate, sunt atât de puțini.
Mai mult decât ceea ce avem, ne caracterizează ceea ce suntem!
Suntem rezultatul iubirii părinților noștri;
Suntem rezultatul celor care ne-au școlarizat, ne-au luminat mințile și ne-au înflăcărat inimile, trezind în noi idealuri și alimentându-ne vise frumoase.
Suntem rezultatul celor care ne-au iubit necondiționat, așa cum și alții sunt rezultatul iubirii noastre dezinteresate.
Suntem rezultatul celor care ne-au ignorat, ne-au lovit, s-au folosit de noi și ne-au făcut să plângem sau să scrâșnim din dinți, căci omul a devenit lup pentru semenul său.
Suntem rezultatul unei lumi nedrepte, egoistă, rece și materialistă în care ne-am născut visând totul în roz, pentru ca să vină o zi în care să plângem și să ne zbatem singuri și neștiuți de nimeni.
Suntem rezultatul iluziilor, patimilor și capriciilor noastre, prin care ne-am ruinat interior și i-am lovit și pe alții, rănindu-i, lezându-le demnitatea și drepturile lor.
Suntem un întreg mozaic de bine și de rău, de lumini și întuneric, de bucurii și de dureri, de speranțe și iluzii, de credință și necredință.
In fiecare din noi se reflectă nenumăratele fațete și măști ale existenței umane.
Suntem simpli și complecși, puternici și slabi, adevărați și falși, afirmând un lucru și făcând un altul, atât de complicați încât nici toți filosofii din lume nu au ajuns să epuizeze, să clarifice ce este omul… pentru că omul însuși înseamnă o continuă căutare a lui însuși.
Omul însuși este pe drumul descoperirii și înțelegerii propriei identități, și înclin să cred că nu se va regăsi complet și nu va fi fericit decât atunci când se va arunca necondiționat în brațele lui Dumnezeu, când îl va recunoaște pe acesta drept Tatăl lui; abia atunci își va da seama cine este el: fiu al lui Dumnezeu și frate cu toți oamenii, căci toți au un singur tată, pe cel din ceruri; abia atunci se va prețui cu adevărat pentru ceea ce este și-și va găsi liniștea și fericirea. Până când nu va ajunge în brațele lui Dumnezeu Tatăl său, omul va rămâne un simplu fugar și rătăcitor pe acest pământ, un căutător al propriului drum care aparține doar parțial și pentru scurt timp acestei lumi; drumul omului în lume durează doar o clipă în comparație cu veșnicia care îl așeteaptă.
Vom reuși oare să rescriem istoria vieții noastre în conformitate cu adevărul care ne luminează de sus?
Vom reuși oare să ne facem un selfie în care să se vadă chipul nostru, cel adevărat?

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *