Suntem coada UE! DEŞTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!

11 Iun, 2015 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Este inutil să mă întreb de ce nu m-am născut în Germania, SUA sau Japonia, deși nicăieri nu-i raiul pe pământ. Dar fiindcă m-am născut și trăiesc în România, cred că este bine să mă întreb:
1. De ce așa-zisa democrație în care trăiesc s-a născut în 1989 pe sânge nevinovat, pe minciună și manipulare a maselor?
2. De ce de 25 de ani, guvernele, politicienii și mai toți cei care sunt în funcții de conducere continuă să mintă, să fure, iar poporul simplu continuă să se lase manipulat, înșelat de ei și să se scalde în propria mizerie? Sau să împungă fuga prin străinătate în căutarea unui trai mai bun.
3. De ce instituții fundamentale ale statului, precum școala și biserica sunt atât de slabe în vocația lor de luminare a minților și întărire a spiritului oamenilor?
4. De ce această țară acoperă sistematic mizeriile din trecut și din prezent? De ce nu vrea să facă odată pentru totdeauna curățenie în propria ogradă? La acest punct, sunt de remarcat totuși semnele de speranță pe care ni le indică actualele intervenții judiciare și de penalizare a celor vinovați, inclusiv a Primului Ministru.
Aș putea continua enumerarea aspectelor negative care marchează profund statul și societatea românească. Suntem la periferia UE nu numai geografic, dar și economic, social și politic. De fapt, suntem coada UE! Aș dori să acord României o notă mai mare, dar nu pot să-i acord cu indulgență decât un 5, ca unui student care abia a reușit să nu rămână corigent. Aș vrea o Românie în care să mă simt mândru, dar nu sunt.
Paradoxal, această Românie, ca și comunismul din trecutul recent, îmi trezește exact aceeași reacție: Așa cum în epoca dinainte, comunismul mi-a trezit ambiția respingerii lui și a urmării propriei conștiințe și propriului crez, la fel și astăzi, tot răul din această țară îmi trezește ambiția de a merge cu capul drept, conștient de propria-mi demnitate pe care nu mi-o murdăresc în troaca porcilor.

Nu-s obișnuit să mă lamentez și să mă autocompătimesc din cauza mizeriei morale a acestei țări.
Nu-mi place să spun că din cauza altora îmi este mie greu și rău, căci știu că nu-mi folosește la nimic.
Nu-mi place să mă plâng de mizeria din jur, ci să fac curățenie în propria curte și în propria viață.
Nu-mi place să mă agăț de politicieni corupți, să-mi ocup mintea cu relele pe care le săvârșesc, ci încerc să-mi mențin conștiința curată și să-mi ocup mintea cu lucruri frumoase și folositoare.
Nu-mi place să jinduiesc la bogăția și confortul altora, ci să-mi îngrijesc și să folosesc bine propriile bunuri.
Nu-mi place să cerșesc nimic nici de la oameni și chiar nici de la Dumnezeu, ci să folosesc cât mai bine darurile ce le-am primit, și nu sunt puține; și să fiu recunoscător.
Nu-mi place să privesc ca la un mesia salvator nici măcar la președintele țării, ci îmi place să mă privesc pe mine și să mă întreb ce pot reprezenta eu pentru alții. Nu-mi place, nu vreau și nu accept pomana nimănui, nici bani necinstiți, ci mă mulțumesc să mănânc cu o lingură și să mă culc în același pat, și chiar că îmi ajunge.
Cred că pentru o nouă Românie, este nevoie în primul rând de o nouă mentalitate de a ne privi pe noi înșine și viața noastră. Schimbarea în bine a țării depinde de schimbarea modului nostru de a gândi și de a ne comporta. Și aici, școala și biserica continuă să aibă un rol fundamental, pe care constat că nu și-l prea îndeplinesc, ele însele fiind bolnave de boala generală a României. De aceea, în continuare consider că este necesar, chiar obligatoriu, să ne trezim zilnic cu imnul nostru național, și înainte de a ne ruga Tatăl nostru să vedem dacă ne-am trezit bine din somn.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *