Statul la coadă

25 ian., 2017 Raze de lumină Nu sunt comentarii

1.Mi-au revenit în memorie cozile interminabile din perioada ceaușistă, când românii se așezau încă înainte de mijitul zorilor la cozi lungi, foarte lungi cu speranța că vor reuși să cumpere un kg de carne, un litru de lapte sau un kg de zahăr, după multe ore de așteptat în frig sau în arșița șoarelui. Comunismul ne-a obișnuit cu așteptarea tăcută, resemnată că poate, poate vom avea și noi parte de o mâncare mai bună pe masă. Atunci, nu era deloc ușor să o duci bine.
Acum, românii nu mai stau la astfel de cozi. Acum toate abundă, ies afară din galantare și din vitrine. Alimente, articole de uz casnic și nenumărate alte bunuri îți ies în față, te îmbie, te trag de mânecă și parcă îți strigă: Cumpără-ne! Cornul abundenței a sosit la noi mult mai opulent decât cea mai încărcată sanie sau desagă a lui Moș Crăciun.
2.Doar că, acum, la ușile patronilor, angajatorilor, instituțiilor publice stau milioane de români care nu au un loc de muncă. Cozile șomerilor de astăzi sunt mult mai dureroase, mai grave, mai alarmante decât cozile românilor de odinioară, la rând pentru un litru de lapte sau pentru o pungă cu gheare de găină.
Românii de astăzi scriu cv-uri, se înscriu la interviuri și concursuri de angajare, dau mită, se ploconesc, votează orice partid, doar doar i-o băga cineva în seamă și în serviciu, sau le-o mări pensia măcar cu un leu. În România contemporană, cozile nu au dispărut deloc. Se pare că la români, cozile fac parte din ADN-ul național.
Parcă mă prinde mila și un fel de revoltă când văd cum românii așteaptă acum la cozi în anticamere, în săli și birouri, acasă și pe internet. De zeci de ani, românii stau la cozi văzute și nevăzute și așteaptă, așteaptă și iar așteaptă; doar, doar o da fericirea și peste ei.
3. Mă îngrijorează însă și o altă coadă la români; una lungă, mereu mai lungă și complet nevăzută, aproape misterioasă. Este coada multelor milioane de români care așteaptă un pic de atenție și un dram de iubire dezinteresată din partea semenilor lor. Sunt multe milioane de persoane care așteaptă tăcute să fie puse înaintea obiectelor, înaintea intereselor egoiste, înaintea banului. Pe agenda activităților noastre zilnice intră serviciul, piața, curățenia, munca pe lângă casă, televizorul și internetul, odihna și altele. Avem nenumărate activități, solicitări și angajamente pentru care trebuie să ne facem timp. Devenim buni profesioniști, dar uităm să devenim oameni. Iar pe lângă noi trec oameni, se scurg destine, se nasc și mor oameni, se întâmplă drame, se sinucid oameni. Și aceasta pentru că pe agenda noastră zilnică omul concret, real, de lângă noi, chiar din casă cu noi a devenit un opțional, un facultativ, sau chiar un străin. Și așa noi înșine devenim niște străini pentru cei pe lângă care trecem în fiecare zi.
Dacă animalele, din natura lor sunt constrânse instinctual să fie solidare, omul, în schimb, folosindu-și greșit rațiunea și lăsându-se condus de dorința de a acumula cât mai multe bunuri sau cât mai multă putere, poate vedea în cel de lângă el un străin, un concurent nedorit sau, mai grav, un dușman care trebuie alungat sau chiar eliminat.
Cred că ar fi tare bine ca fiecare dintre noi să ne analizăm și să vedem la ce coadă stăm, sau cine stă la coada inimii noastre.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *