Scenă la o trecere de pietoni

23 Iun, 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Stăteam pe trotuar, la o trecere pentru pietoni semaforizată. Semaforul era verde și mă pregăteam să trec pe cealaltă parte a străzii, când deodată în plină viteză zvâcnește pe lângă mine o tânără pe bicicletă. În același timp, de pe șoseaua principală virează spre dreapta o autoutilitară și ajunge pe aceeași trecere de pietoni pe care se afla și tânăra de pe bicicletă. Aproape să se ciocnească, dar din fericire șoferul o ocolește iar tânăra se retrage speriată pe celălalt trotuar. În câteva clipe am asistat la o scenă care s-ar fi putut încheia tare neplăcut, sau chiar tragic. Tragic nu s-a încheiat, dar neplăcut, da, căci din mașină șoferul a început să țipe la ea și să o facă în toate felurile, folosind expresii nu doar jignitoare, ci chiar josnice. Tânăra încă nu-și revenise din spaimă și stătea înțepenită, ținându-se de bicicletă să nu cadă. M-a revoltat limbajul șoferului și mi-am permis să-i atrag atenția că chiar dacă fata a fost imprudentă, el nu se cade să-i vorbească în limbajul acesta de mahala. Ca răspuns, m-am ales și eu cu o serie scurtă de invective, după care a accelerat și a dispărut în trombă. După câteva clipe, fata și-a revenit din spaimă, mi-a mulțumit politicos și a plecat mai departe. Probabil că lecția aceasta îi va folosi, și altădată va fi mai prudentă la orice trecere de pietoni și la orice semafor.
Nu știu însă ce trebuie să facă mulți dintre connaționalii noștri pentru ca în situații tensionate să nu se mai manifeste în formele acestea atât de degradante, atât pentru ei, cât și pentru cei cu care discută. Nu este prima dată când în trafic aud tot felul de vorbe urâte, de injurii și jigniri, de manifestări gregare. Am circulat prin multe state occidentale, dar astfel de bădărănii nu mi-a fost dat să văd.
De ce oare astfel de comportamente se întâlnesc la români? Mă gândesc că sunt forme de refulare ale unei populații disprețuită, mințită, manipulată decenii de-a rândul și care, când se ivește ocazia, răbufnește în astfel de forme care nu sunt demne pentru un om normal. Atitudinea aceasta lipsită de orice respect pentru semenul tău am văzut-o de nenumărate ori în manifestările stradale, antistatale, contra pardidelor și guvernelor, contra oamenilor politici sau din administrație. Poate că în subconștientul lor, oamenii care nu-și mai folosesc rațiunea și respectul pentru semeni, chiar dacă aceștia greșesc; zic, poate că acești oameni cred că manifestându-se în aceste modalități lipsite complet de civilitate, ca să nu mai spun de respect sau dragoste pentru semenul lor, își exprimă personalitatea lor. Fiind dominați jumătate de secol de regimul comunist, apoi manipulați și instrumentalizați în fel și chip încă un sfert de secol, mulți dintre românii noștri răbufnesc în forme care nu exprimă altceva decât lipsa de respect cu care au fost tratați generație după generație. Poate că acestea ar fi unele din cauzele unor astfel de răbufniri care scot din oameni hidoșenia care zace în adâncul ființei lor.
Mi-a fost milă de acea fată pentru spaima pe care a tras-o, dar m-am și bucurat că a scăpat doar cu o spaimă. De șoferul care s-a exprimat în formele acelea atât de mizerabile, nu am putut avea niciun sentiment, de niciun fel. M-am uitat mut, nedumerit cum a dispărut după curba străzii. Apoi mi-am zis că, atât cât mă vor ține puterile, niciodată nu voi fi necivilizat cu cineva, chiar dacă mă înjură și mă face în tot felul. Îi voi răspunde politicos. Mi-am văzut apoi de drumul meu, dar mult timp în fața ochilor vedeam fața speriată a fetei și chipul șoferului, urâțit de propriile vorbe și mă întrebam când se va vindeca poporul român de astfel de boli. Cred că vindecarea începe cu noi, cu fiecare dintre noi, în fiecare zi și în fiecare relație cu semenii noștri.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *