Reflecţie de dimineaţă

24 Sep, 2014 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Aerul acesta racoros de toamna, cu vintul care sufla prin copaci imi spune ca vara a trecut si ma indrept din toamna spre iarna. In mersul meu prin timp, observatiile legate de anotimpuri imi spun ca si eu ma scurg spre vesnicie. Anotimpurile se vor intoarce, dar nu se stie de cite ori ochii mei le vor mai vedea; insa stiu sigur ca ma indrept spre vesnicie, unde voi fi eliberat de ciclicitatea aceasta, iar ochii mei vor privi o vesnica primavara (Imi imaginez paradisul ca un cimp fara sfirsit in luna mai, plin cu floricele delicate de primavara, mai ales cu maci rosii). In fond, anotimpurile, ca si cimpurile inflorite nu sunt decit o simpla alegorie a Celui Vesnic si Frumos. Privesc frumusetile acestei lumi si ciclicitatea care marcheaza existenta si inteleg ca ele nu sunt altceva decit o palida reflectare a chipului Celui Vesnic si Frumos. Poate fi si acesta un nume dat lui Dumnezeu, din care universul si mai ales omul, nu sunt decit o farima. In om este Chipul lui Dumnezeu, iar cerurile proclama, atesta lucrarea miinilor sale.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *