Răsare soarele pe strada mea?

20 Dec, 2015 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Mă doare să văd atâția oameni cu capul plecat, mai ales dintre adulți și bătrâni; trec pe trotuare îngândurați, abătuți sau chiar triști. Îmbrăcați ieftin, conform bugetului sărac sau pensiei și mai sărace, îmi dau impresia unei lumi fără viitor și fără speranțe. De-a lungul timpului, vitregiți de turci, ruși sau (neo)comuniști locali trecuți și prezenți, complăcându-se în sărăcie și mizerii de tot felul (inclusiv morale și intelectuale) românii au adoptat tactica nefastă a lui ”Ferească Dumnezeu de mai rău”.
Sau, pentru a lăsa loc totuși la o speranță de mai bine, când suntem necăjiți sau alții ne vorbesc despre necazuri, obișnuim să spunem că va răsări soarele și pe strada noastră și după un oftat adânc, ne ridicăm privirea cu credința în suflet că vor veni vremuri mai bune și pentru noi. Așa suntem noi obișnuiți să gândim, și cei din țară, care sperăm că într-o zi vom avea un salariu mai bun, că vom reuși să mergem în concediu la mare, că ne vom cumpăra o mașină și multe altele. Da, ne îmaginăm și chiar credem că vedem acea zi când pe strada noastră va fi din nou soare. Cei din diaspora ofează și ei adânc și speră că va veni ziua în care se vor întoarce la casele lor, la locurile unde au copilărit, au fost tineri, s-au căsătorit. Cred că vor reveni acasă, căci pe drumurile din țara lor a început să strălucească soarele.
Este bine să trăiești cu speranța aceasta în suflet iar speranța moare ultima. Este bine să crezi în lumină atunci când te afli în întuneric; să crezi că vei fi din nou sănătos, atunci când ești încercat de boală; să crezi că vei râde din nou, atunci când plângi; să crezi că vei fi iubit și înconjurat de prieteni, atunci când privind în jurul tău, nu vezi pe nimeni.
Dar este mult mai bine ca în loc să crezi că într-o zi va fi din nou soare pe strada ta, să fii tu soare pentru tine și pentru ceilalți acum, în această clipă și în cea care vine, și în toate care vor veni. Îmi amintesc o scenă dintr-un film care inițial m-a contrariat: Într-o celulă de pușcărie, murdară și în care abia licărea o rază de lumină printr-o ferestruică din perete, cel închis acolo dansa cu eleganța unui profesionist, însoțindu-și dansul cu un cântec vesel, săltăreț și cu o frumusețe în voce care era cu atât mai evidentă cu cât totul se desfășura într-o celulă de penitenciar. În primul moment am fost tentat să cred că acolo dansa un profesionist al muzicii și dansului care acum înnebunise. Am urmărit scena până la capăt cu atenție mărită și am avut un fel de revelație: Acolo era un om mai puternic decât pușcăria, capabil să cânte și să danseze acolo unde te-ai aștepta să întâlnești doar plânset, nervi, ură și descurajare. Omul acela era un soare închis într-o celulă întunecoasă.
Ceea ce cred eu că este important în România de astăzi, pentru românii din țară și pentru cei din afara ei, este să înceapă să strălucească mai mult, fiecare dintre ei. De exemplu, să-și arate lor și altora că știu să scrie corect românește, că știu să scrie poezii și cântece, articole, studii și cărți precum cei de la Cambridge, că știu să fie artiști buni precum Brâncuși și Enescu. Că știu să ridice prestigiul școlilor, liceelor și universităților și să creadă cu adevărat că deștepți pot fi și ei, nu doar americanii și alte popoare vestice. Să-și arate lor și altora că știu să-i înjure mai puțin pe guvernanți și politicieni și să-și îndelinească în mod exemplar obligațiile lor de servici. Să-și arate lor și altora că în loc să tot critice biserica și păcatele preoților, știu să facă din ființa lor un templu al lui Dumnezeu. Să-și arate lor și altora că nu-i nevoie să pleci peste hotare pentru a trăi demn și fericit, căci poți aici, în țara ta să dai tot ce ai mai bun din tine, iar pe cei corupți tu, simplu cetățean, ești capabil oricând să-i constrângi să fie corecți. De 25 de ani tot căutăm fericirea în altă parte: Ne-am pus traista în băț, plecând peste hotare, căci aici spunem că nu-i de trăit, ceea ce nu este adevărat. Eu, de exemplu, trăiesc în această țară, cu bune și cu rele cum este ea, și pot spune că mă simt bine aici, că pot să-mi fac datoria, chiar și mai bine decât mi-o fac acum, și că vreau să rămân alături de oamenii mei fiindcă-i iubesc, chiar dacă de multe ori îmi vine să-i strâng de gât pe unii când văd cât de răi sunt sau cât de prostește se comportă.
Sunt convins că dacă acei patru, cinci sau câte milioane de români or fi peste granițe, dacă rămâneau aici în țară, interzicându-le celor care au închis fabrici, uzine și șantiere, devastând CAP-uri să facă astfel de fărădelegi și s-ar fi luptat mai mult, mai sistematic și mai organizat pentru păstrarea locurilor lor de muncă, modernizându-le, acum alta era fața acestei țări. Sunt convins că dacă toți românii rămași în țară, în loc să-i critice mereu pe politicieni și votându-i mereu tot pe ei, s-ar fi bătut pentru drepturile lor cetățenești și ar fi luat o atitudine fermă contra ilegalităților, alta ar fi fost fața acestei țări. În situații dificile, cum a fost România începând cu 1990, cel mai ușor și mai simplu este pleci acolo unde viața este mai ușoară, sau să rămâi în mijlocul greutăților de aici și să te adaptezi lor, doar criticându-i pe cei care încalcă legea și lamentându-te pe ascuns, sau trăind ca o legumă sau cu un spirit de turmă, la grămadă. Procedând astfel, soarele nu va străluci niciodată pe strada ta. Asta nu vor să înțeleagă mulți români, că nu va veni nimeni niciodată să le aducă plocon soarele pe strada lor.
Soarele stă în mintea și brațele noastre. Cât timp nu ne putem mintea la contribuție și brațele la muncă serioasă, vom rămâne așa cum suntem acum, într-o interminabilă și mizerabilă tranziție. Cred că ceea ce ne lipsește multora este cunoașterea potențialului pe care îl avem și încrederea în noi înșine. De aici pornește renașterea noastră ca indivizi și ca popor, ca țară: Învățând de la alții tot ceea ce au bun și frumos, și unind această bogăție a altora cu ceea ce știm și putem să facem noi. Pentru cine nu știe, exact așa au procedat japonezii: Preluând tehnica de vârf a altora și unind-o cu perspicacitatea și tenacitatea lor, au ajuns în scurt timp între primele puteri ale lumii. Cei plecați ar face bine să se întoarcă și folosindu-se de toată experiența acumulată în alte țări, ar contribui enorm la renașterea României. Așa a procedat la mijlocul secolului al XIX-lea generația pașoptistă și ea este aceea care a dus la crearea României Mari. Și tot cei care au avut o experiență vestică au contribuit la creșterea bunăstării țării între cele două războaie mondiale iar nicicând în istoria ei, România nu a avut un progres economic și civilizator mai mare ca atunci. Dacă s-ar întoarce milioanele de români plecați peste hotare, ar aduce cu ei un soare așa de mare încât ar lumina întreaga țară.
Soarele suntem noi, fiecare dintre noi. Și chiar dacă afară este frig și ceață, în mintea și inima noastră există multă lumină și căldură. Vreau să văd elevi și studenți care în loc să se lamenteze de sistemul de educație, să se mulțumească cu puțin sau să-i neglijeze pe dascăli și învățătura lor, învață la perfecție lecțiile și cursurile și sunt capabili să propună îmbunătățiri ale acestora și chiar să-și depășească dascălii lor. Vreau să văd angajați în sectorul public și privat care își îndeplinesc foarte bine toate obligațiile de servici și sunt capabili să propună îmbunătățiri ale sistemului economic, politic, administrativ, sanitar etc. Vreau să văd pensionari care știu să ofere celor mai tineri din experiența și înțelepciunea pe care le-au adunat în viața lor, căci bătrânii reprezintă o mare comoară care trebuie prețuită și valorificată. Țara aceasta o schimbăm în bine noi toți și fiecare dintre noi poate străluci pentru sine și pentru semenii săi. Schimbarea în bine pe care ne-o dorim atât de mult începe cu noi înșine și în fiecare zi în care ne trezim din nou la viață, soarele poate străluci pe strada noastră, căci soarele suntem noi.

Fotografia postată de Emil Dumea.
Fotografia postată de Emil Dumea.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *