Preotul

25 iun., 2015 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Ieri, 24 iunie, în catedrala catolică din Iași, au fost hirotoniți preoți 14 tineri.
Toate religiile lumii au avut și au preoți, miniștri ai cultului adus divinității și lideri ai spiritualității în mijlocul oamenilor. In istoria religiilor, a culturii și civilizației popoarelor, ei au ocupat un rol important timp de multe milenii.
In lumea actuală, însă, laicizată și laicizantă, care privește pragmatic mai mult pe orizontală, rolul lor este redus drastic, fiind trimiși în zona privată a omului, pentru ca în zona publică să fie intronizată o nouă divinitate numită laicitatea. În puține cuvinte, cam așa stau lucrurile.

Îi priveam ieri cu admirație pe acești tineri, gândindu-mă că acum 31 de ani începeam același parcurs ca și ei, într-un cu totul alt context ideologic și social; îi priveam însă și cu îngrijorare, gândindu-mă la prezent și la perspectivele care se profilează la orizont.

Preotul se poate înțelege pe sine și poate fi înțeles doar din perspectiva eternității și a lui Dumnezeu!
Doar admițând eternitatea și inviolabilitatea vieții ca cel mai mare dar oferit omului de divinitate;
Doar admițând eternitatea iubirii sădită în om și care trece dincolo de orice calcul pragmatic;
Doar admițând eternitatea fraternității universale a tuturor oamenilor;
Doar admițând eternitatea binelui ca forță și temelie a umanității;
Doar admițând eternitatea frumuseții ca și chip strălucitor și captivant al omului și al întregii creații;
Doar admițând eternitatea unui adevăr eliberator al ființei umane din negurile și întunecimile în care ar putea fi cufundat;
Doar admițând că fața trecătoare a tuturor evenimentelor acestei lumi se scaldă în Chipul veșnic al lui Dumnezeu strălucind în aștrii cerului și florile pământului;
Doar așa, vom înțelege de ce preotul există pentru a aduce cult acestui Dumnezeu eliberator și salvator al omului.

Dacă, în schimb, ne vom cufunda printre lucrurile noastre, dacă ne vom lega inima de bruma de avere pe care o adunăm în casa sau în conturile noastre;
Dacă vom fi dominați de egoism, capricii, mediocritate și de plăcerile efemere ale vieții;
Dacă vom fi dominați de neputințele și grijile vieții cotidiene, ca și de banalitatea ei;
Dacă vom fi fascinați doar de oamenii care ne vorbesc, ne încântă sau ne enervează (spunându-ne adevăruri și minciuni) de pe ecranele televizoarelor, de la tribune sau de pe scene;
Dacă din mulțimea de oferte pe care piața și bazarul lumii ni-l pune la dispoziție într-o varietate din ce în ce mai mare, preotul nu va fi decât un reprezentant al unui butic religios, alături de mulți, mulți alții;

Dacă preotul nu va străluci prin sfințenie, înțelepciune și bunătate;
Dacă preotul nu va surclasa scena acestei lumi laicizate prin sacralitatea vieții și cuvântului său;
Dacă în concurența dintre sacru și profan, preotul nu va reuși să urce pe podium-ul lumii;
Dacă preotul nu este convins în inima și gândurile lui de misiunea grea (ca și Crucea lui Cristos) și nu și-o va asuma purtându-o pe sus cu curaj și determinare și nu târând-o, lamentându-se, văicărindu-se și acuzându-i pe oameni de păcate și necredință;
Dacă preotul nu va reuși să încarneze în ființa lui eternitatea iubirii și vieții lui Dumnezeu;
Dacă toate acestea se vor întâmpla în viața celor 14 care ieri au fost hirotoniți preoți, atunci… poate ar fi fost mai bine ca acest eveniment să nu fi avut loc…

Mă întrebam ieri: Cu ce am devenit eu mai bun ca acum 31 de ani? Cu ce a devenit lumea mai bună dacă eu, acum 31 de ani începeam același drum ca și ei? Am purtat în ființa mea chemarea și visul lui Dumnezeu pentru o lume mai bună, mai dreaptă, mai fericită. Nu știu cât și ce am reușit… Ceea ce știu însă este că și acum visez ca binele, adevărul și frumusețea să nu fie niște accesorii ale vieții mele și ale semenilor mei, ci să fie eterne ca și Dumnezeu în care cred.
Le pot spune cu toată sinceritatea acestor 14 tineri preoți că idealul la care au fost chemați merită să fie urmat, că această lume laicizată și laicizantă are nevoie de ei, pentru că are nevoie să iasă din orizontul închis la orizontală, pentru a-și regăsi dimensiunea ei verticală, eternă ca și Dumnezeu care a creat-o și care continuă să o iubească.
Este nevoie, în bazarul și confuzia acestei lumi, de martori convingători (clerici și laici) ai unui Dumnezeu încarnat în ființa omului. Pentru a-l îndrepta pe om spre ceruri, preotul trebuie să fie capabil să contribuie la coborârea cerului pe pământ.

Fotografia postată de Emil Dumea.
Fotografia postată de Emil Dumea.
Fotografia postată de Emil Dumea.
Fotografia postată de Emil Dumea.
Fotografia postată de Emil Dumea.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *