Poarta strâmtă

24 Aug, 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Pentru a intra în împărăția lui, Isus Cristos ne spune: Străduiţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, căci vă spun, mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea (Evanghelia după Luca 13, 24).
În toate religiile lumii, poarta reprezintă un simbol omniprezent. Poarta deschide sau închide accesul dintre două spații, dintre două lumi.
Pentru a intra în lumea poștei noastre electronice avem nevoie de parola de acces și doar așa putem deschide ușa de contact cu ceea ce am primit, expediat, sau cu ceea ce este stocat în căsuța noastră virtuală. Pentru a deschide ușa curții sau casei, avem nevoie de o cheie sau mai multe. Sunt foarte multe porți și uși prin care trebuie să trecem pentru a ajunge undeva, pentru a avea ceva.
Lumea pe care noi o construim conține multe, foarte multe porți, uși și coduri de acces. În felul acesta, limităm sau chiar împiedicăm accesul altora în spațiile noastre, ceea ce ne face să devenim, poate fără să ne dăm seama, ermetici și în același timp suspicioși și neîncrezători în semenii noștri.
Din fericire pentru noi, spațiul creat de Dumnezeu nu are uși sau porți. El este foarte generos cu toate creaturile sale și nu a creat nicio poartă care să ne blocheze accesul la bogățiile și frumusețile acestui pământ; nu a stabilit nicio poartă și niciun zid care să ne blocheze privirea noastră spre ceruri. Le putem admira gratis oricând și oricât de mult dorim. Noi suntem cei care am stabilit vămi ale văzduhului și ne imaginăm că după moarte, sufletele ar avea de trecut prin niște vămi unde trebuie plătite niște taxe de trecere, iar dacă nu ai bani, poți plăti și cu o găină pe care, simbolic, o treci, fizic, peste groapa mortului.
Oamenii dărâmă sau construiesc mereu tot felul de porți și stabilesc parole de acces în spațiile pe care ei le închid și le deschid doar acelora care corespund condițiilor impuse de ei. Atât de multe porți și password-uri au stabilit oamenii, atât de mult s-au baricadat în propriile spații, încât mulți dintre ei au ajuns să trăiască un dureros sentiment de solitudine. Deja prea multe persoane se plâng de singurătate într-o lume care, paradoxal, trăiește în cea mai complexă și frenetică rețea de comunicare tehnică.
Ținând cont de această situație, pentru a putea respira liber, pentru a putea circula liber, pentru a se putea exprima liber, pentru a se putea asocia liber, omul trebuie să își recâștige libertatea, dărâmând multe, foarte multe porți pe care tot el le-a ridicat în inima și gândurile lui, ca și pe drumurile de întâlnire cu semenii săi, porți care l-au încătușat în castelul sau coliba pe care și le-a construit.
Societatea pe care noi am construit-o are prea multe porți; atât de multe încât multora le este frică să mai iasă din spațiile înguste în care s-au baricadat.
Mai presus însă de orice societate, important este omul în individualitatea sa. Dumnezeu nu l-a creat pe om la grămadă, la comun. Și niciun om nu se naște la grămadă, la comun, ci fiecare este unic în fața Creatorului. Din lumea închisă cu atâtea porți, protejată cu atâtea coduri și sisteme de alarmă, omul are nevoie să respire din nou aerul libertății, să privească fără nicio opreliște sau tabu lumea care-l înconjoară, să se simtă liber sub cerul fără margini în care l-a pus Dumnezeu. Dumnezeu i-a creat pe toți oamenii egali. Chiar dacă își păstrează specificul feminin sau masculin, bărbatul este egal cu femeia și în egală măsură au acces la toate frumusețile și bogățiile acestei lumi. Același pământ este destinat în egală măsură bogaților sau săracilor. Pentru cei cu școală, ca și pentru analfabeți, pentru cei buni sau cei răi răsare și apune același soare și cade aceeași ploaie. Pentru a trăi egalitatea și fraternitatea comună tuturor oamenilor, aceștia trebuie să dărâme multe, foarte multe porți și să distrugă multe, foarte multe coduri de acces.

Paradoxal, intrarea pe poarta strâmtă în împărăția lui Dumnezeu înseamnă dărâmarea, anularea porților pe care noi le-au ridicat. Și, de fapt, ce avem de ascuns în spatele porților noastre? Oare binele, frumosul, adevărul trebuie ascunse și ferecate cu multe lacăte? Sau îndărătul porților noastre ne ascundem egoismul, micimea și răutățile noastre?

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *