Open mind = open society

29 Iul, 2017 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Zeci de milioane de străini au imigrat în Occident, care mai de care mai dornic de o viață mai bună, de mai mulți bani în buzunar; iar unii pentru a-și salva viața. Alții au venit cu arme, bombe și seamănă moarte și spaimă pe unde pot. Europa de Vest este plină cu noi veniți, sau veniți mai dinainte. Nu aș spune că toți sunt văzuți cu ochi buni de către băștinași. Și au motivele lor justificate să nu-i privească cu bunăvoință pe mulți dintre noii veniți.

Dar nu la noii poposiți pe bătrânul continent vreau să mă refer acum, ci la noi înșine și la mulți nepoftiți în inima și gândurile noastre și care ne deranjează chiar prin simpla lor prezență. Aceștia pot fi vecini de casă, de serviciu, de picnic, cunoștințe, oameni publici, etc. Poate nu-i înjurăm, dar sigur prezența lor nu ne produce mare plăcere. Chiar și când ne gândim la ei, deși pot fi departe de noi, nu ne transmit bucurie și plăcere, ci un anumit disconfort interior. Îi simțim ca pe niște muște pe care am vrea să nu le mai vedem în casa gândurilor și sentimentelor noastre. Eventual le dăm cu flit.
UE are o populație de peste 500 milioane locuitori, dintre care cam 8 % îl reprezintă noii veniți aici de pe toate continentele. Noi am putea să ne întrebăm câte persoane domiciliază în inima și gândurile noastre? Pentru câte persoane, fața ni se luminează și ochii ne strălucesc de bucurie atunci când ne gândim la ele? Dar pentru cei care nu intră în calapoadele minții noastre, în planurile și preferințele pe care le avem; pentru ei, ce sentimente nutrim? Ce sentimente nutrește un avocat sau un judecător pentru un amărât care are nevoie de serviciile lui, dar nu prea are ce să-i pună în plic? Ce sentimente nutrim pentru cei care ne-au supărat în vreun fel; sau nu s-au încadrat în planurile noastre; sau nu corespund gusturilor noastre?
Cred că suntem destul de selectivi în alegerea celor care să ne stea în preajmă. Deși este stabilit în toate legile egalitatea tuturor oamenilor, nu toți oamenii sunt egali pentru noi și nici noi pentru ceilalți. Deci, revenind, câte persoane sunt în inima noastră? Sau, aceasta este goală, nelocuită?

În mintea multora era și mai este ideea că la sate, lumea este unită; că toți se cunosc, se sprijină. Că rezonează la unison în fața problemelor vieții; că se iubesc și se respectă; că oamenii de la sate sunt mult mai uniți între ei decât cei de la oraș. Aceasta reprezintă o imagine idealistă a satului. Nu știu dacă toate acestea sunt întru totul adevărate. Nu știu dacă în inima săteanului de odinioară intrau mai mulți vecini decât intră astăzi. Ceea ce remarc astăzi în viața celor de la sat este faptul că toți vor să își ridice standardul material; până unde, nu se știe. Dacă mă gândesc că și cetățenii Elveției sunt nemulțumiți de ceea ce au și doresc mai mult, îmi zic că nici românii nu vor fi vreodată mulțumiți cu ceea ce au. Pentru a le alimenta dorințele și planurile de înavuțire, mass-media au grijă să manipuleze și să controleze cât mai mult gândirea și a celor de la sate, care adesea sunt mai vulnerabili decât locuitorii de la oraș. Chiar dacă la multe case vezi spații verzi bine îngrijite și o mulțime de flori ce-ți încântă privirea, sătenii noștri în loc să stea în mijlocul acestui colț de rai pe care și l-au creat, stau mai mult în fața televizoarelor, calculatoarelor, tabletelor și smartphone-urilor lor. Lumea de la sate este asaltată de materialism, de tehnică și devine din ce în ce mai însingurată. Nici măcar comuniunea cu natura nu mai funcționează bine. În loc să iasă în fața casei și să admire cerul, natura și frumusețile ei, mulți oameni de la sat se închid din ce în ce mai mult în ei înșiși și în problemele pe care le au sau și le creiază singuri.
Să ne întoarcem însă fiecare în propria ogradă și să ne întrebăm din nou: Cine mai încape în inima noastră? Câte persoane locuiesc cu bucurie și plăcere în adâncul ființei noastre? Iar noi în inima cui locuim?
Ca și creștini, ar trebui să știm că trebuie să fim oameni universali. Orice om trebuie să găsească deschise porțile gândurilor și inimii noastre. Un creștin este cetățean al întregii planete; și toată planeta este casa lui, căci totul reprezintă creația aceluiași Tată al tuturor. Aceasta reprezintă esența revoluției spirituale pe care Cristos a declanșat-o în lume și pe care creștinii încearcă să o continuie.
Cu cât vom trăi mai mult în prezența lui Dumnezeu, cu atât casa noastră va deveni mai mare și mai ospitalieră, iar singurătatea (care este alt nume al iadului) nu va bântui inima și gândurile noastre.
Open mind=open society.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *