Omul

23 Oct, 2017 Raze de lumină Nu sunt comentarii

MISIUNEA ȘI DESTINUL OMULUI

Omul a fost creat de Dumnezeu bărbat și femeie. Aceștia doi, în legătura strânsă a iubirii dintre ei, primesc de la Creator în grijă și administrare înțeleaptă întreaga creație și istoria întregii omeniri și a universului. Destinul omului se împlinește în unirea rodnică și plină de iubire a căsătoriei și familiei. În acest leagăn sacru și celulă de bază a societății se transmite darul vieții. În familie omul se împlinește și este fericit. Însă misiunea omului pe pământ nu se reduce doar la viața lui sub acoperișul propriei case. Unirea rodnică dintre bărbat și femeie are rolul ei puternic, determinat și în societate, în viața culturală, economică, politică a lumii. Împreună, bărbații și femeile decid în măsură egală nu numai bunul mers din interiorul căminului lor familial ca soți și tați, dar tot împreună ei decid binele societății, drumul de parcurs al națiunilor și popoarelor. Bărbații și femeile decid conviețuirea umană în lumina cuvântului de iubire al lui Dumnezeu. Viața publică a societății nu trebuie să fie dictată de bani, interese politice, militare, geostrategice, ci împreună, de către toți bărbații și toate femeile. Așa cum împreună ei decid destinele familiei lor, la fel, împreună bărbații și femeile trebuie să decidă destinele marii familii umane. Împreună, ei trebuie să decidă nu doar drumul de parcurs al omenirii, dar tot ei, împreună, au în grijă toată planeta și chiar universul întreg. În acest sens, explorările spațiale întră în planul lui Dumnezeu care încredințează omului grija pentru tot ceea ce El a creat.

În lumina acestui plan măreț al Creatorului cu creatura lui predilectă, omul, privind cu atenție asupra istoriei omului pe pământ, constatăm cu durere multe rele, multe greșeli pe care omul le-a făcut, ignorând sau combătând planul lui Dumnezeu. În acest sens, constatăm în istoria omenirii subordonarea femeii față de bărbat; constatăm existența sclavilor și a comerțului cu sclavi; constatăm marginalizarea unor rase umane considerate inferioare altora; constatăm marginalizarea celor mai puțini competitivi; constatăm diviziuni ale oamenilor fundamentate pe motive religioase, în numele lui Dumnezeu: ortodocși care se consideră mai drepți decât catolicii și invers; atei care-i combat pe cei care cred în Dumnezeu și multe alte rele și dureri care nu au nimic de-a face cu voința lui Dumnezeu, nici cu drepturile fundamentale pe care trebuie să le aibă orice persoană umană.

Toți sunt egali în fața lui Dumnezeu. Însă această egalitate a tuturor oamenilor nu trebuie să degenereze într-un egalitarism care să neutralizeze diferențele sexuale dintre bărbat și femeie, neutralizare care să legitimeze folosirea unor tehnici și practici prin care diferențele dintre sexe să fie considerate doar sub aspectul lor pur funcțional, asemănător unor angrenaje mecanice. Privite din această perspectivă, raporturile dintre bărbat și femeie ar avea doar un pur conținut mecanic, funcțional la nivel fizic, ignorându-se aspectele intime, psiho-afective, individualitatea fiecărui bărbat și a fiecărei femei, individualitate redusă în acest caz la un pur angrenaj fizic, ceea ce ar conduce omul spre un fel de robot, spre o neutralitate a ființei care să anuleze diferențele specifice ale bărbatului și femeii.

În lumina Bibliei, viața omului înseamnă mult mai mult. În viața omului este prezentă viața lui Dumnezeu întrupat în omul Isus Cristos. În viața fiecărui om este prezent Fiul lui Dumnezeu care plânge sau se bucură cu omul pe care și l-a asumat în întregime (în afară de păcat) odată cu întruparea Sa în sânul Fecioarei Maria. În ochii fiecărui om, bărbat sau femeie, trebuie să vedem strălucirea privirii lui Dumnezeu. Iar viața în sine este darul cel mai mare prin care oamenii, bărbați și femei uniți în căsătorie, îl primesc, îl ocrotesc cu grijă și-l transmit mai departe generațiilor viitoare, contribuind astfel la planul lui Dumnezeu cu omul încă de la începuturile creației.

Chiar dacă fiecare om se naște în durere, iar femeia mamă suferă, așa cum suferă de atâtea ori și pe parcursul vieții ei ca mamă, suferința ei, ca și suferința soțului-tată care îi este alături, aceste suferințe ale soților-tați au un sens și o valoare. Prin tot ceea ce ei fac în familie pentru copiii lor, intră în planul lui Dumnezeu care ne-a oferit viața lui în viața noastră, o viață care alături de bucurii, are și durerile ei. Dar totul intră în planul lui Dumnezeu, iar planul lui este fericirea și împlinirea noastră, în familie și în societate. În lumina planului divin, fiecare om trebuie privit cu iubire, cu sentimente de solidaritate, cu gingășie; uneori cu compasiune, dar niciodată cu ură sau răutate. Viața oamenilor nu trebuie să fie reglementată și dictată de interese comerciale, materialiste sau pur birocratice. De mici, copiii trebuie să învețe de la părinții lor dragostea și respectul pentru bătrâni, bolnavi, pentru cei pe care adesea societatea îi marginalizează. Împreună trebuie să construim o societate deschisă formată din oameni care au mințile deschise, dar care mai ales au inimile deschise. O societate în care se ridică tot mai multe ziduri, pereți, în care sunt tot felul de uși blindate și sisteme tot mai sofisticate de pază, protecție și siguranță este o societate în care teama și neîncrederea dintre oameni cresc, iar oamenii devin tot mai singuri, tot mai neîncrezători nu numai în semenii lor, dar chiar și în ei înșiși. Nu aceasta este lumea voită de Dumnezeu. Nu aceasta este lumea în care noi ne simțim împliniți și fericiți. Creștinii, așadar, sunt chemați ca în lumina cuvântului lui Dumnezeu, să construiască familii și o societate demnă cu identitatea și vocația omului chemat la fericire, alături și împreună cu toți semenii săi.

 

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *