Oameni mari

25 Oct, 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Am întâlnit nenumărate persoane, de toate categoriile sociale, economice, religioase și culturale; mai puțin din lumea politicii. Am întâlnit oameni ”mari”, despre care auzisem deja că au funcții înalte, că au multe realizări în palmaresul lor. Mă gândeam adineauri la un aspect: Nu știu de ce mulți dintre acești oameni mari nu m-au atras, nu m-au fascinat, nu m-au făcut să doresc să rămân mai mult timp în prezența lor. Erau oameni care deși zâmbeau, aveau gesturi manierate, vorbeau impecabil, erau îmbrăcați cu gust și eleganță; cu toate acestea, nu-i simțeam calzi, naturali, nu transpirau umanitate, nu le simțeam emoția interioară, profunzimea caldă și înțeleaptă. Unii parcă erau de tablă, casanți; alții puțin scorțoși și înțepați; alții, prea conștienți de titlurile, proprietățile și funcțiile lor; alții îmi dădeau impresia că au ajuns unde au ajuns nu datorită meritelor lor, ci datorită altora care îi voiau acolo sus.
Chiar, mă gândeam adineauri că dintre oamenii mari pe care i-am întâlnit și care s-au perindat acum prin fața ochilor mei interiori, prea puțini au fost aceia care să lase în mine o adiere plăcută de umanitate, de căldură, de puritate, de profunzime, dar mai ales de iubire. Prea puțini. Nu știu dacă, în realitate, așa stau lucrurile, cum le percep eu. Oare cu adevărat între oamenii mari, cei cu adevărat mari sunt așa puțini?

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *