O lume atât de minunată!

29 Mai, 2017 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Privim aceasta minunată natură, verde, multicoloră, veselă și strălucitoare și inima ni se umple de bucurie; privirea se înseninează, speranța crește și cu ochii minții vedem deja cireșe și vișine coapte, pârguite, zarzăre, mere timpurii, prune, gutui, spice de grâu pline, câmpuri și holde mănoase. Natura aceasta atât de generoasă este mama noastră a tuturor, iar la pieptul ei ne hrănește pe toți. Ea oferă viața pentru orice creatură. Nu știu dacă vreodată vom reuși să-i fim suficient de recunoscători pentru tot ceea ce ne dă cu atâta generozitate.
Dar nu știu dacă, privind această minunată natură, mintea noastră a reușit vreodată să dezlege misterul existenței ei. Nu știu dacă noi ne-am întrebat cum de există un fir de iarbă, cum crește copacul, cum de pământul pe care calcăm rămâne mereu tare și nu ne afundăm în el în timp ce mergem, cum de stâncile din munți rămân acolo sus și nu se prăvălesc peste noi, cum de nu dispare aerul pe care îl respirăm, cum de nu dispare apa mărilor și oceanelor. Căci nu știu dacă noi am priceput faptul că atracția și unitatea între toți atomii și moleculele elementelor solide, lichide și gazoase fac să existe această lume, noi înșine și întregul univers.
Oare am înțeles ceva din misterul naturii și al vieții care ne înconjoară? În tot ceea ce vedem, simțim, gustăm, pipăim, mirosim, auzim există o imensă, uriașă, universală forță de atracție și de coeziune. Și dacă această forță de coeziune, de atracție și unitate s-ar deteriora, dacă s-ar uza precum rulmenții dintr-o roată sau angrenaj, universul acesta, de la firul de iarbă până la galaxii, s-ar distruge iar noi am dispărea.
Atracția și unitatea acestei lumi necugetătoare ne vorbește nouă, ființelor cugetătoare, despre atracția și unitatea care există între noi oamenii și pe care o cunoaștem atât de puțin. Forța de coeziune care-i ține uniți pe oameni și nu-i lasă să se mănânce unii pe alții se numește iubire. Iubirea este cheia care deschide cutia ferecată în care este tăinuit misterul vieții omului pe pământ și în ceruri. Iubirea este cea pe care Creatorul a suflat-o în primii oamenii; iubirea este cea care i-a atras unul spre altul și așa a început lumea să se nască și să mișune pe acest pământ. Iubirea este cea care face ca omenirea să dăinuie și cu cât forța ei este mai mare, cu atât omenirea devine mai unită, mai puternică, mai aproape de Creatorul ei. Iubirea este cea care explică misterul vieții omului, de la leagăn la mormânt și dincolo de el.
Puterea cu care vom reuși să facem această lume mai frumoasă este cea a iubirii dintre noi. Și doar iubindu-ne, vom intra în armonia și unitatea întregului pământ, ca și în armonia întregului univers. Iubindu-ne, intrăm în misterul sădit de Creator în tot ceea ce există. Iubindu-ne, devenim mai adevărați, mai puternici, mai aproape de Cel care ne-a creat din iubire, așa cum tot din iubire se naște fiecare om și doar prin iubire, viața poate continua să existe pe pământ.
De la cel mai mic fir de iarbă până la cei mai înalți munți, de la pruncul din leagăn până la omul matur, de la planeta pământ până la galaxii și posibile universuri, totul intră în misterul unității, ordinei, forței, în misterul vieții sub toate formele ei, viață care poartă numele lui Dumnezeu=Iubire.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *