O dublă deratizare: guvernamentală şi mintală

11 nov., 2015 Raze de lumină Nu sunt comentarii

În trecutul recent, comuniștii spuneau că zidim epoca de aur, dar noi, ăștia simpli și mulți, mâncam salam cu soia și gheare de păsări. Capitaliștii de acum spun că ne-au adus democrația, dar constat că tocmai aceasta este cel mai mult lovită și disprețuită.
Lăsând deoparte ce spuneau comuniștii de odinioară și ce spun neo-comuniștii de acum transformați în capitaliști sălbatici (oricum, nu am crezut nici în spusele celor de atunci și nici în ale celor de acum), ceea ce constat este faptul că trăim într-o societate care, alături de alte rele, are unul care-i aduce pe mulți la disperare: Lipsa locurilor de muncă. Trăim într-o societate care îl împiedică pe om să muncească, făcându-i astfel un rău foarte mare, lipsindu-l de mijlocul principal prin care el să se realizeze. Trăim într-o societate care-l blochează pe om în dezvoltarea capacităților lui creative. Nu numai că omul nu se poate întoarce seara acasă, mulțumit că prin munca lui și-a câștigat cu demnitate pâinea cea de toate zilele, dar, lipsindu-i locul de muncă, nu poate nici să-și dovedească ceea ce poate, nici să se afirme în societate. Fără un loc de muncă, omul este lovit în moalele capului și acumulează mari frustrări și neîmpliniri.
Mulțimea nenumărată a șomerilor din România mă îngrijorează. Am ajuns o țară din care oamenii în putere au plecat care încotro prin Europa sau prin lume, căci aici nu-i de trăit. Asta ne-au adus cei care fură, eludează legile și mint de un sfert de secol încoace: o mare jale, de-ți vine să plângi ca după o ciumă care a pustiit totul. Asta a ajuns scumpa noastră țărișoară, așa-zisă drept credincioasă și cu oameni buni și drepți.
Mă întreb câți or fi cei care în fiecare dimineață se trezesc oftând de ciudă, furie și neputință, căci nu știu încotro să se îndrepte, la care ușă să mai bată ca niște cerșetori, pentru a-și cerși unul din cele mai fundamentale drepturi: dreptul la muncă și la o viață demnă. De multe ori, mergând pe străzi prin cartiere mărginașe sau prin sate văd chipuri de oameni îngândurați și triști, îmbrăcați ponosit și neîngrijit. Oameni care, loviți de societatea nedreaptă în care trăiesc, desconsiderați, mințiți mereu, nu mai au grijă nici de ei înșiși; lipsiți de respect, nu se mai respectă nici pe ei și nici pe semenii lor, pe nimeni. Trăiesc într-o societate în care mocnesc nemulțumiri adânci, pentru că oamenii sunt loviți în ceea ce au ei mai scump, în demnitatea lor de oameni și sunt tratați ca slugi și cerșetori.
Mă doare până la revoltă să constat cum în această societate nedreaptă spectrul șomajului a devenit un coșmar; cum cel care are un loc de muncă ține la el și cu dinții și este dispus la orice sacrificiu și la orice compromis, numai să nu-l piardă. Mă doare până la revoltă să constat cum această societate lovită de atâta nedreptate, a îndoit și mai mult coloana vertebrală a multora; le-a tăiat elanul, încrederea în forțele proprii, le-a murdărit coștiința, le-a anulat curajul de a sta drepți și demni în fața oricui. Mă doare până la revoltă să aud: Nu intri nicăieri, în niciun servici, dacă nu ai pile, dacă nu dai șpagă; nu te ia nimeni în seamă, dacă nu le dai plicul; nu-ți face nimeni dreptate, dacă nu le dai, și nu se mai satură etc.
Asta mă doare foarte tare, să constat că românii au ajuns să gândească exact cum vor cei care-i exploatează. Românii au ajuns să fie spălați la creier exact așa cum le convine celor care-și fac interesele pe spatele lor. În afară de nedreptățile în sine, strigătoare la cer, în România s-a ajuns să se gândească pervers: Nu poți trăi, dacă nu dai șpagă, dacă nu ai pile, dacă nu ești tânăr și sexi, dacă nu ești șmecher, dacă nu știi să furi și să minți, dacă nu știi să dai din coate. Da, cu adevărat cei care tâlhăresc astăzi România și-au atins scopul: Prin nedreptățile lor sistematice, prin manipularea continuă a maselor și ținerea lor în ignoranță și neputință, au reușit să-i facă pe mulți români să creadă că adevărul și dreptatea sunt niște iluzii și că pentru a trăi, trebuie neapărat să te pleci în fața celui puternic, să-l lingi, să renunți la principii, la demnitate și să accepți principiul lor nerușinat ”se poate și așa!”.
Mă doare până la revoltă să constat cât rău și pustiire a putut să aducă în acest popor acest ultim sfert de veac.
Pentru a supraviețui ca popor format din oameni demni și liberi (nu slugi, nu cerșetori, nu lingăi, nu mincinoși, nu infractori și corupți, nu blazați și descurajați), acest popor trebuie să se reinventeze și să se elibereze de râia care s-a depus pe creierul și în gândurile lui! Doar așa, cred eu, oamenii vor începe să devină liberi. Iar în prezent, în afară de alungarea de la conducerea țării a tuturor acestor mari infractori (să dea seama în fața legii de infracțiunile lor și să constate că ”nu se poate și așa”), oamenii au neapărată nevoie de o deratizare a minții lor. Dacă vor continua să gândească ca până acum, vor veni alții care, profitând de prostia și modul lor greșit de a vedea viața, îi vor manipula și exploata din nou, exact cum au făcut-o cei pe care acum i-au detronat de la guvernare.
În România este absolută nevoie de o dublă deratizare generală: una guvernamentală, politică și administrativă și una mintală.

Fotografia postată de Emil Dumea.
Fotografia postată de Emil Dumea.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *