Negrul din alb

22 mart., 2017 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Citeam ceva din înțelepciunea chinezească și printre alte principii și sfaturi de viață, mi-a atras atenția unul mai aparte: ”Orice lucru include în sine și opusul său; din acest motiv, abține-te de la judecăți”. Demult sunt convins că și în cel mai pervertit om există și o doză de bunătate și omenie. Dar astăzi mi-am pus o întrebare, în sens invers: Într-un sfânt există și o parte păcătoasă? Îi admir din icoane și din picturile de pe zidurile bisericilor. Mulți se închină în fața lor, fac semnul sfintei cruci (de multe ori, dar cam în grabă), le pupă cu venerație icoanele sau moaștele din racle. Dar, oare acei sfinți nu au avut și ei limitele și păcatele lor?
Le ridicăm statui eroilor neamului, cântăm ode de laudă și iubire persoanelor dragi, dar oare nu are fiecare om limitele și greșelile sale?
Unde este dreapta cumpăneală a lucrurilor și oamenilor? Unde este dreapta judecată despre noi înșine și despre ceilalți?
Se spune despre oamenii mari că sunt modești. De ce oare sunt modești? Pentru faptul că sunt conștienți de calitățile, dar și de limitele, defectele lor.
Nu știu dacă privindu-ne în oglindă, ne-am văzut nu doar frumusețea, dar și urâciunea din noi. Doar cunoașterea adevărului despre noi înșine și despre ceilalți ne va elibera de exaltări (venerări) găunoase sau de judecăți nedrepte ale semenilor noștri.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *