Monumentul de la Popești-Leordeni

30 Mar, 2017 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Îmi aduc bine aminte cum la școala generală din satul natal ni se spunea că religia este un opiu al popoarelor și că progresul științific o va trimite la groapa de gunoi a istoriei. Mai târziu, în armată, mi se spunea același lucru. Adversari îndârjiți ai religiei și tuturor bisericilor îmi spuneau că eu sunt ca un parazit, ca un vierme care ar trebui distrus, strivit sub călcâi. Intoleranța față de cel care gândește altfel decât tine, îl poate transforma pe om într-o bestie care te sfâșie fără cel mai mic regret, ba chiar cu o satisfacție nu doar cinică, ci chiar satanică.
La fel au procedat soții Ceaușescu și toți acoliții lor cu oamenii din Timișoara care au avut curajul să protesteze contra despotismului lor în decembrie 1989. Acești oameni au fost împușcați. Cadavrele au fost aduse la București și arse în crematoriul Cenușa de lângă Popești-Leordeni. Și nu a fost de ajuns. În ura lor contra celor care nu gândeau ca ei, soții Ceaușescu (am auzit că mai mult Elena decât Nicolae), printr-un dispreț total față de omul ca om, au ordonat ca cenușa acestor victime (42 la număr) să fie aruncată într-un canal colector (într-un canal colector se adună tot felul de dejecții). Așa i-au tratat oamenii regimului ateu comunist pe adversarii lor. Eu știam că chiar și în luptă, după ce-ți elimini adversarul, după ce-l împuști, din respect pentru omul ca om, din respect pentru umanitate, îl îngropi pe acest adversar; îi acorzi condițiile pentru odihna lui veșnică. Comuniștii au uitat și să fie oameni între oameni.
Pe gura acestui canal este construită o bisericuță suspendată.
Dintotdeauna m-a speriat intoleranța de orice fel, inclusiv cea religioasă. Monumentul din Popești-Leordeni ar trebui să ne dea de gândit și să ne punem un semn de întrebare asupra atitudinii actualilor guvernanți față de cei care au protestat în fața Guvernului. Ar trebui să ne întrebăm asupra atitudinii pe care o are orice funcționar public față de cetățenii în slujba cărora sunt puși.
Să nu uităm niciodată că timpurile se schimbă, dar oamenii nu, așa cum nici lupul nu-și va schimba vreodată năravul înnăscut, iar puterea necontrolată se poate transforma în cel mai nociv drog.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *