Lumină şi parfum de busuioc

23 Iul, 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

M-am întrebat de multe ori cu ce sunt eu mai bun, dacă am fost la școală 26 de ani (și tot în școală sunt de câteva zeci de ani) și mama mea, care a fost la școală doar patru ani?
Priveam adineaori miile de cărți care sunt în biblioteca mea, unele din ele citite din scoarță în scoarță, altele mai puțin iar altele încă deloc și mă întrebam dacă lumina și înțelepciunea lor sunt și în mintea mea și mai ales, dacă le-am răspândit, dacă le-am oferit și altora.
Mă întrebam apoi dacă eu, care spun că îl cunosc pe Dumnezeu și voința Lui, dacă viața mea este o trăire în El și dacă cineva s-a apropiat mai mult de Dumnezeu, cunoscându-mă pe mine? Sincer, nu știu pe câți am convertit la Dumnezeu; mă consolez cu gândul că harul și convertirea vin de la Cel de Sus, iar mie îmi revine misiunea doar de a arunca sămânța cea bună în ogorul lumii.
Sunt întrebări de fond pe care mi le pun adesea. Ca să lărgesc cadrul, mă întreb adesea cu ce este mai bună viața creștinilor decât cea a celor care nu-l cunosc pe Dumnezeu? Din scurta experiență pe care am avut-o în Japonia, unde nu prea sunt creștini, pot să spun că viața lor este mai demnă decât a multor creștini.
Poate este bine să ne punem fiecare aceste întrebări și mai ales să ne răspundem cu sinceritate și simț de răspundere.
Nu știu cât de convinși suntem noi înșine de ceea ce știm și de ceea ce credem ca și creștini. Poate nu numai că nu am atras pe nimeni la Dumnezeu, dar însăși pașii vieții noastre, cu trecerea anilor, dacă am prins gustul banilor sau al bogățiilor, s-au îndepărtat de căile Domnului.
Am cunoscut oameni simpli, dar și oameni cu multă carte, care cu trecerea timpului au rămas buni la inimă și deschiși la minte și care m-au edificat; de la care totdeauna am avut ceva bun de învățat. Nu se băteau în piept cu credința lor și nu mi-au dat citate din Biblie, dar viața lor era limpede ca apa de munte iar prezența lor era totdeauna agreabilă, plăcută. Oameni care emanau un fel de parfum interior pe care eu îl asemănam cu cel al busuiocului, căci acesta este singurul parfum care era în casa noastră sau în casa bunicilor și mi-a rămas imprimat adânc în minte încă din primii ani, când am deschis ochii asupra acestei lumi. Am cunoscut oameni luminoși și a căror viață emana un parfum plăcut și foarte discret. Mă întrebam adineaori dacă dintre cei pe care i-am cunoscut, vreunul dintre ei a avut numărul anilor mei de școală sau numărul cărților mele. Din câte știu, nu. Și totuși, pentru mine ei au răspândit multă lumină, iar parfumul vieții lor îl simt și acum, la fel de discret și plăcut ca și parfumul busuiocului de pe grinda casei bunicilor mei.
În memoria mea se perindă chipul multor oameni datorită cărora viața mea este mai bună și pot să privesc în jurul meu cu admirație și recunoștință.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *