Lipsa de comunicare directă = cauză a urii dintre oameni

27 Feb, 2017 Raze de lumină Nu sunt comentarii

În afară de momentele când postez pe pagina aceasta reflecțiile puse la dispoziția tuturor, prezența mea în spațiul virtual, în afară de a schimba câteva vorbe cu un foarte restrâns grup de persoane, este pentru a culege de pe varia pagini și site-uri informații care pot să-mi îmbogățească mintea și să mă facă mai eficient, mai pozitiv în relațiile concrete cu semenii.
Acum, doream să spun altceva, concret, mai bine zis să pun o întrebare: Suntem noi conștineți de sentimentele care ne animă atunci când butonăm pe tastatură și trimitem în spațiul virtual tot felul de cuvinte?
Internetul, mai mult decât oricare alt mijloc de comunicare, ne ajută să ne exprimăm liberi, protejați de ecranul laptop-ului și de spațiul virtual care ne desparte de interlocutori. Și aproape că nu există nicio penalizare legală pentru cum și ce exprimăm aici, în acest spațiu. Libertatea de gândire și de exprimare reprezintă una dintre cele mai mari binefaceri ale democrației și este bine așa. Pericolul însă care ne paște pe toți în această exprimare liberă și lipsită de orice risc al penalizărilor legale este acela de a ne manifesta aici latura mai puțin civilizată a ființei noastre; și așa cum oamenii aruncă tot felul de mizerii pe unde apucă, internetul devine și spațiul care se transformă într-un fel de cloacă sau groapă de gunoi în care fiecare își varsă propriile răutăți, frustrări, ajungându-se chiar până la dispreț și ură față de semeni, față de sisteme și ideologii, față de alții care gândesc diferit de noi.
Și ne mai paște un alt mare pericol în spatele ecranelor și în spațiul virtual. Fiindcă nu comunicăm direct, face to face, cu celălalt, ci doar îi citim cuvintele pe care le scrie, sau îi vedem o fotografie, există marele risc de a-l despuia de umanitatea pe care o are și de a-l transforma într-un obiect. Dacă nu-i auzim vocea, dacă nu-i privim expresia feței, ochii, dacă nu-i simțim căldura sau răceala pe care o emană ființa lui, pe acest interlocutor îl transformăm într-un obiect creat de imaginația noastră și de propriile noastre capacități, înclinații sau dorințe și ne vom comporta cu el ca și cu un obiect, așa cum se comportă copii (mai ales fetițele) cu păpușile lor.
Și de exemplu, dacă în gândirea noastră, o persoană gay trebuie pusă la zidul rușinii și legată de stîlpul infamiei, și aceasta din cauză că nu cunoaștem cu adevărat cine și cum este o astfel de persoană, la fel vom proceda și în spațiul internetului: Interlocutorilor noștri, necunoscându-i așa cum sunt ei în realitate, le vom diminua progresiv umanitatea lor până îi vom transforma în obiecte fără nicio valoare și care mai au doar un singur rol, acela de a fi ținte de poligon în care vom descărca gloanțele ignoranței, intoleranței sau urii noastre.
Lipsa unui contact, a unei relații reale, fizice cu ceilalți ne conduce spre intoleranță, dispreț și ură față de ei, și aceasta o facem crezând că noi spunem adevărul despre ei și că acest lucru îl merită: intoleranța, disprețul sau chiar ura noastră. Mă gândesc aici la atitudinile multora dintre noi vis-a-vis de oamenii politici. Pe mulți îi disprețuim, sau chiar îi urâm pentru că îi considerăm corupți, răi și mincinoși, avari, setoși de putere, disprețuitori față de semenii lor și doar din cauza lor nouă ne merge rău. Dar câți dintre noi își dau seama că dacă ei sunt așa, aceasta nu reprezintă doar o vinovăție a lor, ci ei sunt rezultatul unui sistem corupt și pervers, mincinos și cum mai credem noi că este, sistem în care și noi suntem antrenați și la construirea căruia contribuim mai toți dintre noi, conștient sau inconștient. Cred că huiduielile pe care le adresăm corupților din politică, administrație, justiție ar trebui să ni le adresăm și nouă, căci nu relaționăm corect în lumea în care suntem, lume din care și ei fac parte. Ei nu formează o altă lume, neagră, păcătoasă, demnă de dispreț, iar noi, marea masă a populației facem parte din lumea celor sfinți și fără prihană. Noi, împreună cu toți corupții formăm o unică lume. Și până când nu vom învăța să relaționăm corect, direct cu semenii noștri, inclusiv cu politicienii, vor exista mereu corupți împotriva cărora să ne ridicăm glasurile și să ne descărcăm ofurile și amarul.
Lipsa de implicare și participare directă, conștientă, matură și responsabilă la viața publică este cauza pentru care există corupție și corupți și pentru care batem pasul pe loc de un sfert de veac și mai bine.
Și, chiar, dacă ar fi să ne întâlnim în direct cu un om politic, corupt, contra căruia am strigat până am răgușit, ce am discuta cu el, ce am ști să-i spunem în afară de huiduieli? Sau poate ne-am fi teamă și am dispărea din fața lui.
Cunoaștem fișa postului vreunui om politic, sau din administrația publică? Știm toate mecanismele prin care au ajuns funcționarii publici în posturile pe care le dețin? Știm cum funcționează sistemul parlamentar, juridic, administrativ? Majoritatea dintre noi suntem lipsiți de o educație civică, așa cum, din păcate, majoritatea dintre ei, politicienii, sunt lipsiți de o bună pregătire politică. Dar ne dăm cu presupusul, sau ne creăm propriul portret al omului politic, așa cum ne creăm propriul portret al interlocutorilor din internet; în ambele cazuri cu rezultate dezastruoase pentru toți.
Deci, să relaționăm mai puțin cu semenii noștri prin internet și să încercăm, de exemplu, să-l invităm pe domnul primar Chirica la un prânz împreună cu noi, cetățenii orașului în care domnia sa este primul gospodar. Ce-ar fi să-l rugăm pe domnul primar ca odată pe săptămână, masa de prânz sau cina să o ia cu doi sau trei cetățeni ai orașului într-un local public, de exemplu la food court din Palas? Costul mesei îl împărțim fifty-fifty, sau dacă vrea dumnealui să plătească totul, îi spunem bogdaproste!

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *