La ce este bună prostia omenească?

20 iul., 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

De un timp trec pe lângă un om, așezat cât este ziua de lungă pe o lădiță, lângă ușa unui magazin și care mi-a declarat cu mândrie în glas (atât cât mai putea vorbi) că el de 25 de ani nu a luat apă în gură.
Această epavă umană mi-a readus în fața privirii minții o mare categorie de persoane care populează planeta și care nu au nicio răspundere nici față de ei înșiși și nici față de semenii lor. Nu-mi fac iluzii că acest alcoolic va renunța la alcool, căci sunt convins că va muri în propria mizerie care i-a cuprins întreaga ființă (Și este greu de priceput de ce a ajuns în starea aceasta). În paralel, cred că există o mare categorie de persoane care și-au osificat prematur neuronii și trăiesc într-o stare avansată de prostie din care nu-i poate scoate nimeni.
Problema prostiei omenești nu este gravă atât pentru această categorie de persoane care până vor închide ochii vor refuza cu ostentație să gândească, cât mai ales pentru cei mulți care au de-a face cu ei. Grupul celor care se nasc, cresc și mor în prostia omenească este mai periculos decât traficanții de droguri, decât politicienii corupți, decât concernele de armament, decât ideologiile totalitare de dreapta sau de stânga, decât fundamentalismul islamic, deoarece toate acestea pot fi identificate și combătute, pe când grupul proștilor nu are un contur, nu are un conducător, nu are o organizare, un statut de funcționare. Acest grup întunecat și lipsit de orice logică este cel care împiedică progresul și fericirea omenirii întrucât este răspândit capilar și fără posibilitate de eradicare în toate structurile societății. Pe un răufăcător inteligent îl poți identifica, depista și combate. Pe un prost nu-l poți combate, nu-l poți distruge, pentru că este precum cancerul: de nevindecat. Și culmea este că oricine se confruntă cu un prost, pierde; dar pierde și prostul, doar că el nici măcar nu-și dă seama de aceasta și moare cu surâsul pe buze în propria-i prostie, precum sunt convins că va muri și alcoolicul de pe lădița de lângă ușa micului magazin de care am pomenit la început.
Ceea ce mi se pare grav la majoritatea cetățenilor este faptul că subestimează mereu numărul proștilor și nu realizează niciodată gravitatea efectelor negative cu care aceștia contaminează țesutul social.
Ce se poate face în fața prostiei omenești? Să ne resemnăm, încrucișând brațele? Din firea lui, omul este combativ și caută o rezolvare la orice problemă sau situație. În fața prostiei omenești și mai ales a efectelor extrem de grave pe care le are asupra omenirii, o primă atitudine o reprezintă educația, adică munca de a domestici animalul sălbatec sau de a altoi copacul sălbatec. Nimeni nu crede că poți construi o locuință solidă, durabilă în timp folosind chirpici. Trebuie să folosești cărămidă sau piatră. Pentru a construi o lume sănătoasă și durabilă în timp, în educație trebuie investit cel mai consistent buget. Privind la țările din extremitățile nordică și sudică ale planetei, găsim Finlanda și Africa de Sud, țări care au investit cel mai mare procent din PIB pentru educație; și au progresat enorm. Prin educație, populațiile acestor țări au trecut de la faza de minori la majorat, de adulți maturi, stăpâni pe propriul destin, artizani ai propriei vieți.
Și ca să venim în curtea noastră românească, un simptom evident al decadenței minții în neamul nostru românesc îl reprezintă grava deteriorare și urâțire a limbii române. Așa cum, pentru a fi un om demn, este absolut necesară o folosire intensă a apei și săpunului, la fel este necesară o toaletă, o baie spirituală. Un pas spre ieșirea din prostia cronică îl reprezintă folosirea corectă și demnă a limbii române. Un om care vrea să evolueze, atunci când vorbește trebuie să aibă dicție, să nu repete la nesfârșit sloganuri sau expresii împrumutate și vânturate de mass media. Trebuie să aibă un vocabular bogat, variat și original. Trebuie apoi să știe să asculte și să înțeleagă ce vor să spună vorbitorii, să aibă umor și să pronunțe corect numele străine. Vorbirea, ca și scrierea corectă și de calitate sunt semne clare ale unor oameni care cresc în corectitudine și calitate.
Să nu ne facem iluzii însă și să credem că prin educație prostia sau imbecilitatea vor fi eradicate dintre oameni. Nu, nicidecum. Dar, educația reprezintă o garanție că prostia și imbecilitatea pot fi măcar circumscrise și combătute, deși mereu își vor arăta colții și rânjetul. Lupta contra prostiei omenești va dura cât va fi această lume. Aceasta este una din sfidările fundamentale cu care se confruntă omul de când lumea și pământul. Dar cum tot răul este și spre un bine, ne întrebăm cum ar putea progresa omul dacă nu ar exista prostia?

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *