La aniversare

15 Iul, 2015 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Deși cu ocazia fiecărei aniversări, privind cu nostalgie la trecut, mai rupem încă odată ultima filă a încă unui an din viață, ne bucurăm totuși pentru tot ce a fost, pentru tot ce am făcut bun și frumos în cele 365 de zile care de la ultima aniversare s-au scurs precum ziua de ieri.
In fiecare zi din anul care nu mai este am privit cu bucurie lumina soarelui care ne-a înfrumusețat chipul și ne-a îndemnat să fim la rândul nostru lumină pentru alții.
In fiecare zi din anul care nu mai este, cu sudoarea noastră am udat brazdele acestui pământ, făcându-l rodnic și bogat în fapte bune.
In fiecare zi din anul care s-a scurs, ne-am scurs și noi ca un pârâu de munte, cu ape limpezi și curate, cristaline și jucăușe în razele soarelui, răcoroase pentru toți trecătorii care și-au potolit setea bând din ele.
In fiecare zi din anul care nu mai este, am privit la lucrurile din jurul nostru, toate mergând spre propria lor îmbătrânire și distrugere; trudind din greu, le-am adunat totuși în hambarele noastre ca niște hârciogi nesătui.
Totul în jurul nostru încolțește, crește, înflorește pentru ca apoi să apună în propria-i ofilire.
Viața a toate este un continuu răsărit, apus și înnoptare.
Nimic pe scena lumii nu dăinuie de-a pururi și chiar și o minune nu durează mai mult de trei zile.
Deja din leagăn dacă te uiți cu atenție, poți întrezări mormântul care te va înghite.
Și orice om venit pe lume, prin plâns sau bucurie se îndreaptă spre locul său de veci.
Și cred că totul va dispare în propria neputință și moarte…
….
Dincolo însă de scurgerea a toate spre groapa lor comună, există o lumină care niciodată nu apune.
Și chiar dacă într-o zi soarele nu va mai lumina pământul, iar omul dimineața se va trezi în bezna cea mai întunecată.
Chiar și atunci, eu cred că lumina minții omului va fi capabilă să creieze un nou soare în lumea aceasta.
Eu nu cred că vreodată întunericul și moartea vor cuprinde universul.
Eu nu cred că omul, coborât în mormânt va dispărea cu totul, trăgând după dânsul cortina neagră a morții peste scena acestei lumi.
Eu cred că omul, închizând ochii pentru această lume, îi deschide pe cei interiori pentru a contempla veșnicia.
Eu cred că inima omului, iubind învinge moartea.
Lumina minții și căldura inimii din om vor dăinui de-a pururi, căci în mintea omului strălucește Cel care este Lumina lumii, iar în inima din pieptul omului bate veșnic Inima lui Dumnezeu.

Dumnezeul meu, de ziua mea îți mulțumesc pentru lumina ce mi-o dai mereu cu dărnicie și pentru căldura inimii care bate în ritmul Inimii Tale.
Deși nu sunt vrednic și nu le merit, îndrăznesc să-ți cer să-mi luminezi pașii și mersul meu prin lume și să-ți continui bătăile Inimii tale în inima mea.

Le mulțumesc tuturor cu care am împărțit bune și mai puțin bune; le mulțumesc tuturor pentru toate visele noastre comune spre o lume mai bună și mai dreaptă.
Impreună vom merge mai departe, depășind bariere, eliberându-ne de prejudecăți, egoism, prostie și răutate.
Ziua mea este și ziua tuturor cu care am fost și cu care voi fi împreună, solidari la bine și la greu, pentru mai multă lumină în mințile noastre și mai multă căldură în inimile noastre.

Fotografia postată de Emil Dumea.
Fotografia postată de Emil Dumea.
Fotografia postată de Emil Dumea.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *