Întâlnire istorică: Papa Francisc şi Patriarhul Chiril

27 feb., 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Ce-i unește pe creștinii din Est cu cei din Vest? Oare Cristos și rugăciunea lui testamentară ”Ca toți să fie una”? Se pare că nu, din păcate; căci dacă El i-ar uni, bisericile ar fi una. Dar cum Dumnezeu scrie drept pe rândurile noastre strâmbe, iată că în prezentul istoriei se verifică această zicală: Pe rândurile strâmbe ale războaielor și conflictelor din Orientul Mijlociu, ale fostului război din Iugoslavia, ale diferitelor atentate sau mai ales pe rândurile strâmbe ale laicizării și desacralizării lumii contemporane, cele două tabere ale creștinătății se găsesc pe un front comun. Istoria le constrânge să se gândească bine dacă nu a sosit cumva momentul de a-și uni forțele pentru o cauză care privește binele și viitorul nu doar al celor două biserici, ci al omenirii întregi.
Un mileniu de dezbinare între A Treia Romă (Moscova) și Prima Romă, între patriarhul Alexei al II-lea și Papa Ioan Paul al II-lea a făcut în așa fel încât întâlnirea dintre ei să nu aibă loc. Mai mult, Patriarhia Moscovei a privit cu neîncredere și nemulțumire deschiderea bisericilor ortodoxe din România și Grecia față de Biserica Catolică. Să ne reamintim istorica vizită a lui Ioan Paul al II-lea la București între 7-9 mai 1999. În plus, Biserica Ortodoxă din Rusia nu se poate împăca cu ideea unei biserici catolice de rit oriental în Ucraina și cu împărțirea acestei țări în două sfere de influență.
Criza din Ucraina este urmată de războiul din Siria și de valurile de emigrări din Orientul Mijlociu spre Occident. Provocate din nou de evenimente cu implicații globale, cele două biserici se văd din nou constrânse să gândească o strategie comună pentru binele lor și pentru binele umanității în ansamblul ei.
Din aceste motive, cele două biserici, mai bine zis capii lor au stabilit un acord asupra problemelor mari ale lumii și asupra creștinilor aflați în zonele de conflict. Punctul culminant al acestor eforturi comune ale celor doi capi ai creștinătății s-a concretizat în istorica lor întâlnire în aeroportul din Havana (12 februarie) unde au semnat o declarație comună, pe care am face bine să o citim toți cu multă atenție. În istoria bimilenară a Bisericii Catolice și milenară a Bisericii Ortodoxe Ruse, aceasta este prima întâlnire a capilor acestor biserici. Să fie oare o întâlnire care profețește timpuri noi, timpuri ale refacerii cămășii necusute a lui Isus Cristos? Eu așa îmi doresc.
De multe ori intru și mă rog în biserici ortodoxe și mă simt solidar cu toți creștinii, nu contează cărei confesiuni aparțin. Toți sunt frații mei, așa cum unul este Dumnezeul nostru al tuturor. Mă doare să văd însă cum creștinii merg fiecare la lăcașul lor de cult și nu simt dorința de a se ruga în comun. Pe 9 mai 1999 au strigat cu toții Unitate, dar în fapt, rămân în continuare divizați. Ce ar trebui să se întâmple ca să ne gândim a ne da mâna și a ne ruga împreună aceluiași Dumnezeu? Trebuie să vină războiae peste noi, trebuie să vină o nouă dictatură atee și antiumană, trebuie să aibă loc atentate, trebuie să ne invadeze musulmanii pentru a ne trezi din adormirea noastră? Trebuie să se legalizeze la scară planetară căsătoria dintre doi bărbați sau două femei ca să ne dăm seama că suntem cu adevărat în pericol la scară planetară și că trebuie să ne dăm mâna și să ne unim forțele pentru salvarea noastră nu doar ca și creștini, dar ca oameni?
Ne ducem noi, ortodocși la universități occidentale, la muncă în Occidentul catolic sau protestant; de ce nu ne ducem să ne rugăm și în biserica catolică prin fața căreia poate trecem poate zilnic? De ce nu ne ducem noi catolicii să ne rugăm și în biserica fraților ortodocși? De ce nu ne ducem să ne rugăm împreună cu frații baptiști, penticostali etc? Cât de legați suntem de mentalități și tradiții ale diviziunii, ale separării! Divide et impera! Când vom învăța lecțiile istoriei?! Pe 12 februarie cei doi capi ai creștinătății ne-au dat o lecție. Din păcate, nu s-au putut întâlni nici la Roma și nici la Moscova, ci într-un aeroport din capitala unei țări comuniste, în prezența unui președinte care este fratele marelui dictator Fidel Castro. Putem învăța ceva din această întâlnire?
Eu aș propune ceva concret: Fiecare dintre noi, dacă trecem prin fața unei biserici care nu este a ”noastră”, să intrăm și să ne rugăm pentru unitatea tuturor creștinilor. Sunt absolut convins că Dumnezeu ar privi cu mult drag gestul nostru. Iar acest gest al nostru, mic, ar fi o cărămidă pe care am pune-o fiecare pentru refacerea, reconstruirea unității creștinătății. Cred că refacerea unității lumii creștine ar reprezenta cea mai mare realizare a creștinilor din toate timpurile și una din cele mai mari binefaceri pentru întreaga omenire, o prefigurare a fraternității întregului neam omenesc.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *