În pelerinaj de la Genova spre Roma: 2 august, Vernazza, dimineața

27 Sep, 2014 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Jos, în acest sătuc (Vernazza) lumea este în forfotă. Sunt mulți străini, în costumație specifică pentru baie și plajă; sunt și mașini care aduc la baruri cele necesare. Atmosfera este tipică unei localități maritime, turistice. Lumea se simte bine într-un cadru pitoresc local și în care cred că și turiștii se simt destul de bine. Parcă îmi pare rău că în curând voi părăsi zona de coastă a regiunii Liguria. Am ajuns din nou la mare, în cealaltă parte a bisericii și am descoperit intrarea în biserica parohială. Este deschisă și foarte frumoasă. Intru pentru o scurtă rugăciune, iar apoi, cu o strângere de inimă, ies pentru a-mi relua drumul. Urc în grabă spre biserica Sf. Bernardin și transpir serios pentru prima dată în ziua de astăzi. Nu stau mult nici aici și mă hotărăsc să plec mai departe.
Mă uit din nou spre mare și simt cum glasul ei parcă îmi spune să nu o părăsesc. O privesc cu un început de nostalgie aproape dureroasă. Stiu că de aici înainte, drumul meu se va îndepărta de ea. Pe cât de dificilă mi-a fost șoseaua, pe atât de plăcută, încântătoare, captivantă mi-a fost marea cu imensitatea ei albastră, cu pescărușii și strigătele lor apropiindu-se de țărm, oprindu-se pe stânci sau reluându-și zborul. Marea cu valurile ei mai liniștite sau mai agitate, ce se pierdeau în larg sau se loveau de stăncile de pe țărm, frângându-se în stropi nenumărați, căzând apoi, obosiți parcă de atâta zbucium, în apa din care s-au ridicat. Privesc acum țărmul, stâncile spălate de valuri, aceleași stânci care cine știe de câte mii de milenii pun stavilă acestor ape imense, mereu neliniștite.
Zgomotul surd, profund al valurilor care se sparg de ele sunt, de fapt, neliniștea, imensitatea dorințelor, viselor, bucuriilor și lacrimilor, iluziilor și împlinirilor mele, lovindu-se toate de carapacea trupului meu limitat, atât de limitat, dureros de mic, neputincios, ducând însă cu el infinitul acestei mări albastre. Marea din mine este Dumnezeu, iar țărmul sunt eu. Nu mă pot depărta de mare. Oricât aș încerca să devin doar rațional, adică ateu, știu că voi rămâne un credincios, căci Dumnezeul din mine nu poate muri. Căci nimeni nu va stinge focul din inima mea, nimic nu va putea opri neliniștile, dorurile, visele mele, dorința de fericire, dorința meu după iubire, o iubire pe care nu am trăit-o niciodată din plin. Nimic și nimeni nu va putea scoate din mine bucuria cântecului de dragoste, de dor, de jale sau imnul victoriei. Nimic și nimeni nu va putea scoate din mine fericirea ce o simt când privesc chipul nevinovat al unui copil sau frumusețea gingașă a unei flori. Nimeni și nimic nu va putea scoate din mine încântarea ce mă cuprinde când privesc înălțimile munților, răsăritul sau apusul soarelui. Nimeni și nimic nu-mi va putea lua liniștea ce o simt în rugăciunea tăcută, simplă ca aceea a mamei mele, seara în fața icoanei, înainte de culcare. Marea, cu imensitatea și zbuciumul ei o voi duce mereu cu mine. Chiar dacă acum, cu durere mă voi despărți de ea, ea va fi, misterios, mereu prezentă.
O privesc din nou și vraja ei mă poartă departe, departe, la orizont. Acolo îmi fug privirile, plutind peste apele ei cu unduiri ușoare. In ele se scaldă razele soarelui și îi umplu suprafața de sclipiri continui care se frâng, apar și dispar într-un joc care pare o magie. Or fi sirene în această mare? Or fi voci ale spiritelor marine? Inchipuirile oamenilor au creat sirene. Eu nu creez nimic, ci doar mă las în voia acestor imensități albastre, sărutate de razele soarelui de sus. Marea aceasta a prins viață în mine; ea nu este doar o apă, ci o simt ca o parte a ființei mele. Este energia din mine, și de undeva din adâncuri va alimenta mereu scoarța acestui trup, purificându-l, regenerându-l, răcorindu-l, menținându-l în viață. Nu întâmplător, 70 % din organismul uman înseamnă apă.
Pornesc din nou la drum…

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *