În lumina soarelui

30 Mai, 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Ne-am întrebat vreodată cum ar fi viața noastră fără vedere? Sau cum ar fi dacă soarele n-ar mai răsări?
Am trăi într-un întuneric fără sfârșit și nu ne-am da seama de tot ce există în această lume; am trăi ca într-o celulă de pușcărie, izolați de toți și de toate, vecini doar cu zidurile reci ale întunericului din noi.
Nu știu dacă am apreciat suficient de mult primele raze ale soarelui de dimineață, când lumina lor a alungat întunecimile nopții și ne-au făcut să vedem din nou frumusețile lumii în care trăim.
Nu știu dacă am apreciat suficient de mult căldura primelor raze ale soarelui de dimineață care ne-au mângâiat fața, au strălucit în ochii noștri și ai persoanelor dragi nouă; au luminat și mângâiat și fețele celor care ne sunt antipatici, ba chiar și chipurile dușmanilor noștri.
În călătoriile mele, am privit îndelung razele soarelui jucându-se în valurile mării, scânteind pe suprafața apelor întinse până la orizont, dincolo de care se întinde un alt orizont pe care privirea mea nu-l mai poate cuprinde.
Am privit cu o satisfacție aproape vrăjită razele soarelui filtrate de ramurile și frunzele copacilor, căzând blânde în lumini multicolore pe covorul verde al pădurilor.
Am privit cu admirație și cu un fel de respect sacru razele soarelui scăldând culmile ascuțite și semețe ale munților, unindu-le parcă cu cerul. M-am înclinat în fața lor și mi-am zis în același timp că voi ajunge și eu acolo sus, să mă îmbrace și pe mine în măreția lor care îmi aduce aminte de începuturile lumii.
În lumina soarelui și în căldura lui m-am jucat jocurile copilăriei mele; am simțit-o prin toți porii pielii în munca câmpului, în drumurile lungi și obositoare, dar atât de frumoase și folositoare.
În lumina soarelui strălucesc florile câmpului și macii în luna mai, în toată frumusețea lor, pe care nu o egalează nimeni, nici măcar rochia celei mai frumoase mirese.
În lumina soarelui se scaldă chipul copiilor noștri, jucându-se jocurile pe care noi, adulții, am uitat să le mai jucăm.
În lumina soarelui strălucesc casele noastre, blocurile, grădinile, parcurile și tot ceea ce mâinile noastre harnice au ridicat pe acest pământ.
În lumina soarelui cer să fie purtați de pe paturile neputinței lor bolnavii și bătrânii, ca să se mai bucure încă odată de ceea ce Creatorul le-a oferit și lor, ca și nouă tuturor.
În lumina soarelui strălucește toată frumusețea și măreția acestui pământ. Totul se oglindește în razele lui dătătoare de viață.
În razele pline de lumină și căldură ale soarelui ne îmbrățișează pe fiecare dintre noi Cel care l-a creat spre bucuria și fericirea noastră.
Poate că îmbrățișarea razelor calde și blânde ale soarelui ar putea să ne învețe cum să ne îmbrățișăm și noi, unii pe alții. Cred că așa lumea ar deveni mai luminoasă, mai frumoasă și mai plină de căldură.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *