În costumație office sau în zdrențe?

19 aug., 2017 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Sunt multe hoteluri unde personalul care te întâmpină la intrare este îmbrăcat în frac și cu papion la gât. Aceasta ca să-ți dai seama de importanța clădirii în care intri și cât de mult te prețuiește și respectă cel care care îți spune bun venit cu un zâmbet până la urechi.
Apoi, cred că am remarcat cu toții costumația office, impecabilă, pe care o poartă angajații multor firme și instituții private; că la alea de stat nu se dă mare importanță costumației. Iar dacă te duci la un restaurant mai de soi, te întâmpină chelneri și mai ales chelneriție atrăgătoare nu numai prin costumația deosebită pe care o poartă, ci și prin altceva. Costumația, look-ul, frizura care-i acum în trend (hm!), toate acestea îți spun cât de important este localul în care ai pășit și tot ceea ce se desfășoară acolo. Toți muncitorii care lucrați prin străinătate: Cum vă prezentați la locul de muncă și în ce costumație vă cere angajatorul să lucrați?
Ce să mai spunem apoi despre costumația pe care o poartă preoții atunci când slujesc în altar?! Cât de măreț și sacru este actul de cult pe care ei îl săvârșesc! Iar măreția și sacralitatea cultului adus lui Dumnezeu trebuie să se reflecte și în veșmintele pe care ei le poartă. În paranteză fie spus, personal nu cred că Cel de Sus este foarte impresionat de veșmintele sacre; dar, aceasta este mai mult o opinie personală.
Ce poți vedea, însă, dacă mergi mai cu atenție pe străzile satului, acum în mare forfotă a nunților, botezurilor și… construcțiilor? Se dărâmă garduri vechi și se ridică altele din fier forjat și cu ornamente de toate felurile, unele mai frumoase decât altele. Se construiesc case noi, se renovează altele (tot noi, dar din cauza nefolosirii, au început să se degradeze), se amenajează curți, grădini etc. Lumea este pusă pe muncă și asta nu-i rău deloc.
Ceea ce însă mi-a zgârâiat privirea, a fost faptul să văd cum mulți dintre cei antrenați în febra aceasta a muncilor edilitare și gospodărești aveau în picioare șlapi de doi lei cumpărați probabil din bazar, pantaloni murdari și jerpeliți sau rupți pe ici, pe colo, inclusiv la posterior, o bluză sau cămașă din care parcă trăseseră câinii peste noapte și, eventual, o șapcă tot așa, de doi lei, cumpărată tot din bazar. Nu prea mi-a priit ce am văzut la oamenii aceștia; mai grav mi s-a părut faptul că erau și fete sau femei în toată firea care nu erau îmbrăcate mai bine decât bărbații.
Păi, să stăm strâmb și să judecăm drept: Dacă munca este cea mai nobilă activitate prin care omul devine mai om și-și face viața mai demnă și mai frumoasă, atunci, mă întreb de ce oare cea mai nobilă activitate a noastră să fie făcută în zdrențe? Sau, este mai nobilă activitatea angajatului la bancă, care cine știe ce combinații mai face acolo ca să jupoaie lumea, decât activitatea omului care cultivă bucățica de pământ din care trăiește, sau care își construiește casa la care a visat o viață întreagă și pentru care a trudit din greu prin străinătățuri? De ce oare ceea ce este mai nobil și frumos în viața noastră, adică truda prin care ne câștigăm cinstit pâinea de toate zilele, sau prin care ne construim locul cel mai drag inimii noastre să fie făcută cu haine de doi lei? Doar atât valorează munca noastră? Think about!

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *