În al 363-lea ceas

29 dec., 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Cu pași repezi ne apropiem de încă un sfârșit de an. Privind înapoi, poate că facem efort și să ne amintim bine în întregime măcar conținutul zilei de ieri. Nu știm în ce măsură am fost stăpânii zilelor noastre, al celor 363 care s-au scurs deja. Nu știm în ce măsură timpul ne-a aparținut și noi am decis ce să facem cu el, așa cum decidem cu o felie de pâine dacă o măncăm sau o lăsăm pe masă, neatinsă. Privind înapoi, avem senzația că timpul ni s-a curs printre degete ca apa pe care am încerca să o păstrăm în palme, dar care ne fuge printre degete. Avem impresia că nu ne aparținem, ci am fost confiscați deja de mulți ani de oameni și instituții, de televizor și internet, de obiecte, pasiuni, plăceri, regrete și neîmpliniri.
Nu ne mai aparține nici măcar trupul nostru, căci el a fost confiscat de tatuajele și piercing-urile care-l acoperă; de fardurile și toate celelalte cosmetice și podoabe care-l acoperă și ele; nu ne mai aparține, căci el este dominat de nenumăratele haine și perechi de încălțăminte care demult și-au pierdut rolul lor de simple obiecte care ne protejează de frig sau ne apără tălpile picioarelor. Nu ne mai aparțin nici picioarele noastre, căci în loc să le folosim pentru a merge vis-a-vis la magazin să ne cumpărăm o pâine, ne punem fundul în mașină; altfel, cum ar putea să remarce alții faptul că avem mașină? Nici sentimentele nu ne mai aparțin, căci au fost confiscate și înlocuite cu emoticoane și formulări monosilabice de care internetul este plin.
Am impresia că mai mult decât să mușcăm zilnic din mărul pe care viața ni-l oferă, alții mușcă din noi; ne fură minute, ore, zile întregi. Suntem confiscați în toată democrația și libertatea în care pretindem că trăim. Suntem închiși îndărătul unor gratii invizibile. Chiar dacă decidem să mergem într-un loc sau altul, să facem un lucru sau altul, deciziile noastre sunt rodul dresajului primit cu mâini de oțel acoperite cu mănuși de catifea. Creierul nostru nu judecă liber, ci spălat de televizor, de internet, de persoane și grupuri de interese mai șirete și mai fără scrupule decât noi. Atât de mult pot profita alții de timpul nostru încât ne fură ani întregi de muncă, fără ca să-i treacă în carnetul nostru de muncă, fără ca mai târziu să avem vreun drept asupra lor.
Suntem oamenii unui timp în care ne mișcăm în direcția în care la orizont se profilează un euro, un leu, o pâine mai bună, un om de care să profităm. Suntem duși de nas precum un câine în lesă acolo unde alții decid. Și dacă nu ne convine, patronul ne arată ușa și suntem aruncați în stradă unde riscăm să murim de foame sau să scormonim printre gunoaie.
Am fost confiscați, și dacă ar fi să spunem cam cât din timpul trăit în anul care se sfârșește ne-a aparținut, ne-am simțit împliniți și fericiți, stăpâni pe noi înșine, liberi și independenți, poate nu am aduna nici măcar atâtea ore câte degete avem la o mână.
Poate că toate acestea s-au întâmplat pentru că nu l-am descoperit pe Creatorul nostru care ne-a făcut liberi. Din păcate, deja din paradis am intrat în concurență cu El, dorind să ne punem noi în locul lui, și de atunci au început rătăcirile și sclaviile noastre. Deja de atunci, alții au început să decidă mersul vieții noastre. Iar cei care au trâmbițat libertatea noastră, ne-am dat seama cu timpul că de fapt nu și-au urmărit decât propriile interese.
Cred că drumul nostru spre libertate este drumul de întoarcere spre Cel ce ne-a făcut. Vom fi liberi atunci când vom crede mai puțin în ideologii, în bani sau putere, și vom crede mai mult în noi înșine; căci doar în noi Dumnezeu și-a sădit chipul său. În toate celelalte poate să fie sau poate să nu fie semnul prezenței Lui; dar în noi, Dumnezeu este cu siguranță. Dacă vrem să ținem în palme timpul prin care ne scurgem o putem face doar dacă noi înșine stăm în palmele lui Dumnezeu.
Poate că reușim să ne trezim la realitate, acum în al 363-lea ceas.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *