Iaşul a pierdut (?)

17 dec., 2015 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Cred că majoritatea ieșenilor știm deja că orașul nostru a ieșit din concursul pentru a deveni capitală europeană a culturii în anul 2021, iar această descalificare ne lasă un gust amar. S-au scris deja tot felul de comentarii referitoare la acest fapt, din care însă putem învăța câte ceva. Nu cunosc dosarul de concurs al Iașului și criteriile după care a fost evaluat de membrii comisiei, dar dacă ne uităm la Sibiu, care a fost capitală culturală europeană în anul 2007, putem învăța că noi, cei din afara arcului carpatic, rămânând moldoveni, trebuie să dobândim o mentalitate mai intracarpatică, adică mai europeană. Iar a fi european, înseamnă multe. Din anul când am intrat în UE (mai bine zis, am fost introduși) și până în prezent, am fi putut să devenim mai civilizați, adică mai curați și mai eficienți. Locuiesc pe o stradă pe care o știu de zeci de ani ; în fiecare an este cârpită, plombată în derâdere și tot în fiecare an i se redeschid gropile iar trotuarele ei sunt jalnice, ca și carosabilul. Oare toți cei implicați în întreținerea străzilor nu-și dau seama că financiar vorbind, mult mai bine ar fi să refacă bine o stradă odată la un deceniu, decât să o cârpească în fiecare an ? Trebuie să ne eliberăm mintal de un mod de a gândi cu încropeli și improvizații, care se reflectă și în starea jalnică a străzilor. Tot ne cârpim existența ; da, aceasta este una din slăbiciunile noastre : cârpirea vieții noastre, iar aceasta ne face jalnici.
Elevii și studenții își cârpesc pregătirea lor pentru viață, învățând superficial, fără convingeri și motivații profunde, fără gândire în perspectivă, fără a-și transforma învățătura într-un scop fundamental al vieții lor. Mulți dintre ei strălucesc (în văd zilnic cum vin sau pleacă de la liceul Negruzzi) prin varietatea îmbrăcămintei și importanța mașinilor părinților din care coboară sau urcă; alții folosesc taxiul. Pe unii dintre ei, dacă i-ar auzi cum vorbesc, cred că marii noștri scriitori și-ar astupa urechile iar bunicii și străbunicii ar roși de rușine în locul lor. Nu-s mai breji nici unii dintre părinții lor, care cu nonșalanță, tupeu și lipsă de respect pentru cei din trafic, blochează strada cu mașinilor lor (unele luxoase) și-i doare undeva de faptul că au gâtuit sau blocat traficul. Procedând astfel, mă întreb ce exemplu dau acești părinți copiilor lor?
Cărpeala existenței noastre, în care ne complacem de zeci de ani și nu luăm nimic în serios, refuzăm sistematic să gândim critic și constructiv, suntem mai îndărătnici decât cel mai îndărătnic catâr în a face lucrurile bine, cu cap și cu spirit de responsabilitate, este una din cauzele principale ale rămânerii nostre în urmă, codași ai Europei și, în fond, codași în concursul cu propria viață.
Adolescenți și tineri care flirtează cu prietenia și iubirea, fragili și chiar frivoli cu sentimentele lor și ale altora, cu ceea ce îmbobocește și crește în ei în cea mai frumoasă (ar trebui să fie) etapă a vieții lor, mă îngrijorează profund. Cândva arta conversației, a prieteniei și iubirii, gândită, elaborată, scrisă, stabilită prin cutume și legi, și pentru învățarea teoretică și practică a căreia erau necesari ani de zile, acum a ajuns un act prozaic transmis prin sms-uri, emoticoane, pupici virtuali, adică prin încropeli jalnice, superficiale și fără nicio perspectivă durabilă. Și dacă tot ne-am aruncat orbește în consumism, de ce nu ar consuma tinerii noștri și sentimentele lor și ale altora, tot la fel, orbește și în grabă, așa cum mănâncă un hamburgher? Orbiți, debusolați și manipulați de mass media dar mai ales de cei din spatele acesteia, mulți nu-și mai dau seama că adevărata frumusețe și valoare a vieții se dobândește prin cunoașterea principiilor vieții și trăirea acestora prin seriozitate, fermitate, acceptarea voluntară a efortului, respectarea cu strictețe a propriei conștiințe și a propriilor sentimente, ca și ale altora. Totul a ajuns o încropeală, ca și repararea anuală jalnică a străzii pe care locuiesc.
Orice om este capabil de ieșire din impas și de progres, dar pentru aceasta, ca și în medicină, întâi este nevoie de o analiză a stării de sănătate a noastră, pornind de la creier și de la modul cum gândim, căci peștele se împute totdeauna începând de la cap. Dacă tot am pierdut concursul de capitală europeană a culturii, acum, în loc să ne lingem rănile și să ne acuzăm unii pe alții, sau doar pe responsabilii orașului, haideți să ne gândim serios la noi înșine și să ne întrebăm nu atât cât de competitivi suntem la nivel european, ci cât de competitivi suntem cu propriile principii și convingeri? Dar, avem principii și convingeri? Avem ceva ferm și important în viața noastră? Arhimede a spus: ”Dați-mi un punct de sprijin și voi răsturna pământul”. Noi, în viața noastră avem măcar un punct fix (care este acesta, cum se numește și în ce constă?), sau totul rămâne o cârpeală, o încropeală de moment? De răspunsul la această întrebare depinde câștigarea sau pierderea concursului în primul rând cu viața noastră.

Fotografia postată de Emil Dumea.
Fotografia postată de Emil Dumea.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *