Gânduri într-o parcare

19 sept., 2017 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Stăteam ieri într-o parcare, lângă care este un han pentru cei în trecere. Făceam o pauză de drum și priveam în gol prin parbrizul mașinii, fără să mă gândesc la ceva anume. Deodată văd cum pe marginea unei rampe pentru reparat mașini, construită la marginea parcării, se așează o fiică a Evei care, dacă nu ar fi fost îmbrăcată așa cum se îmbracă cele ce profesează cea mai veche meserie din lume, aș fi spus că este o câștigătoare a concursului nu doar Miss România, ci Miss Europa, sau chiar Miss Univers. Cât de frumoasă poate fi o femeie, până acum încă niciun pictor și niciun poet nu au reușit să o prezinte suficient de bine.
O priveam gânditor și nu știam ce să cred despre ea, ce să zic. La un moment dat mi-a venit o idee:
Dumnezeu i-a oferit în dar frumusețea; profesia de unde-i vine? Iar ceea ce mă surprinde plăcut cel mai mult este faptul că Dumnezeu nu-i ia înapoi frumusețea, chiar dacă știe cu ce se ocupă.
Noi, ăștia buni și corecți, ce le oferim acestor fiice ale Evei?
PS: Cei care le frecventează nu intră în calcul. În vechime erau cei care le lapidau. Dar cum nimic nu-i nou sub soare, așa ceva se mai întâmplă și astăzi.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *