Filmul vieţii noastre (scurt metraj)

30 iul., 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Cu toții cred că am vizionat multe filme, cu eroi și canalii, victorii și înfrângeri, bucurii și mari dureri; cu de toate! Văzând un film premiat cu multe Oscaruri, nu știu câți dintre noi s-au gândit vreodată să scrie scenariul filmului propriei vieți. Nu știu dacă vreodată ne-a prins entuziasmul și motivația mai ales de a scrie scenariul unui film în care noi să fim în rolul principal.
Personal, îmi place actorul Robert de Niro; este unul dintre preferații mei. Poate că dintre noi, în prima tinerețe unii am scris poezii de dragoste persoanei iubite. Nu știu însă dacă le-am păstrat până la maturitate sau chiar până la bătrânețe, dacă le mai recitim și dacă mai gustăm farmecul lor de odinioară, din momentul când le-am compus. Sau poate că pe sentimentele de odinioară s-a depus praful rutinei, al nepăsării sau chiar al uitării complete. Sau, mai grav, poate că iubitul (iubita) de odinioară a devenit dușmanul vieții noastre, sau invers.
Nu știu dacă vreunul dintre noi s-a gândit să-și pună în scris scenariul propriei existențe, cu visurile și dorințele pe care le are, cu planurile mari, mărețe chiar, de lungă durată, care să se sfârșească doar atunci când va închide ochii pentru această lume.
Câți dintre noi, privind un film bun, ne-am întrebat dacă nu cumva am putea să fim precum actorul principal, sau chiar să-l depășim prin planul măreț pe care îl avem în această viață? Chiar, ce ne dorim de la noi și de la viața pe care o trăim? Am cunoscut persoane scunde de statură, care nu știu din cauza cărui defect al semenilor lor, erau privite de sus, cu superioritate; persoane care, tocmai datorită acestui mic ”handicap”, au făcut orice pentru a se evidenția în fața celorlalți, dezvoltându-și cât mai mult posibil propriile aptitudini, devenind astfel cât mai vizibili în mulțimea mai înaltă fizic a semenilor lor.
Reacția la adversități, la ceea ce nu ne place, ne deranjează, ne încomodează reprezintă unul din motivele luptei noastre pentru afirmare a propriei personalități; de scriere a scenariului filmului propriei vieți. Eu, de exemplu, mi-am dorit să contribui la dărâmarea ideologiei și sistemului comunist, care m-au deranjat de când eram copil. Nu-mi plăcea înregimentarea nici ca pionier, nici ca UTC-ist. Nu-mi plăcea nicio înregimentare, de niciun fel, iar cravata de pionier am purtat-o doar odată, de la școală până acasă, când tata mi-a smuls-o de la gât și a legat-o la gâtul vițelului. În lupta contra înregimentării este o parte din viața mea trecută, dar și din cea prezentă. Acum, lupt pentru ca oamenii să nu se lase atrași în spiritul de turmă, nici momiți de câștiguri financiare, de bunuri materiale inutile sau chiar dăunătoare creșterii lor ca oameni. Mă lupt pentru ca și cei din jurul meu să rămână oameni și nu marionete sau sclavi nedeclarați ai unor sisteme economice, sociale și politice pervertite. Însă mai mult mă lupt pentru propria independență într-o lume care vrea să mă transforme într-un număr sau un obiect de consum.
Filmul vieții mele are ca actor principal un simplu om care vrea să rămână om, alături de alți oameni. Un om aproape alergic la orice formă de manipulare. Un om căruia îi place să se scalde în soarele de dimineață, să se îmbrace în frumusețile naturii, să împartă bucuria simplă de a trăi cu cât mai mulți; din păcate, nu prea găsesc, căci mai toți sunt prinși în muncile lor de fiecare zi, în grijile care-i domină și le taie aripile. Încerc să scriu zilnic scenariul propriului film, filmul independenței mele. Până în prezent, nu am primit niciun Oscar și, de fapt, nu m-am prezentat la niciun concurs cu juriu. Nimeni nu mi-a dat nicio medalie, nu mi-a construit niciun soclu pe care să-mi fixeze statuia, căci nici aceasta nu există.
Există în schimb un juriu invizibil, format dintr-un singur membru, Dumnezeu, care sigur urmărește fiecare mișcare a mea, fiecare pas, știe chiar fiecare gând încă înainte de a se naște în mintea mea. Fiindcă simt, intuiesc bunătatea și înțelepciunea Lui, deocamdată nu m-a penalizat cu nimic, dar nici nu mi-a acordat vizibil niciun premiu, nicio medalie. Nu știu de ce am impresia că acest membru unic al juriului ceresc, este cumva și regizorul discret, ascuns al scenariului vieții mele, dar mă lasă liber să-mi joc rolul. Aici este ceva misterios care-mi scapă mereu de sub controlul rațiunii. În spiritul credinței mele în El, raționând, planificând ceea ce doresc să fac, îi cer lumina harului său în derularea filmului existenței mele. Fără să o pot exprima în cuvinte suficient de clare și pe înțelesul meu și al altora, pot afirma că regizorul ceresc este prezent în regia filmului meu, iar acest fapt îmi dă curaj și încredere să merg înainte cu seninătate.
Sunt realist și nu cred că viața mea bate filmul. Însă fug de banalitate, de falsitate și compromis, de a cădea victimă capcanelor întinse de semenii mei (homo homini lupus). Din aceste motive, adesea mă găsesc singur cu aspirațiile și visurile mele. Și, nu știu de ce am impresia, presentimentul chiar, că voi muri cu visurile mele; singur, eu cu visurile mele pentru o lume înveșmântată în soare. Ceea ce ador în lumea aceasta este soarele, lumina și căldura lui; îmi place să mă scald în razele lui, așa cum, copil fiind, ieșeam dimineața pe malul șanțului și stăteam îndelung acolo, semiamorțit, întinzându-mi obrajii pentru a fi mângâiați de razele blânde ale soarelui de dimineață. Așa stăteam până mă striga mama sau bunica să vin să mănânc. Aș vrea ca atunci când voi închide ochii pentru această lume, ultima privire să se scalde în razele soarelui și ale celor pe care atât de mult îi iubesc; și sunt mulți, foarte mulți oameni. Nu știu dacă vreunul îmi va fi alături în ultima clipă, pentru a-mi zâmbi. Cunosc părinți minunați care cred că în ultima clipă vor fi înconjurați de copiii lor pentru care au fost în stare să-și dea și viața. Eu nu știu de cine voi fi înconjurat. Dar am o dorință care cred că-i realizabilă: Aș vrea ca ultima scenă din filmul vieții mele să fie o îmbrățișare a soarelui cald și luminos de dimineață.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *