Fericirile = Frumusețea lui Dumnezeu

29 Ian, 2017 Raze de lumină Nu sunt comentarii

”Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte; şi după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:
Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!
Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!
Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.”
Evanghelia după Matei, capitolul 5, versetele 1-12.
În spatele acestor cuvinte cred că se ascunde un mister care ne scapă. Am impresia că în spatele acestor fericiri se ascunde ceva din chipul lui Dumnezeu. Și dacă Isus Cristos a pronunțat aceste cuvinte, iar în ele este ceva din convingerea Lui despre fericire, înseamnă că chipul său, personalitatea sa pot fi descoperite în ceea ce afirmă el că este fericirea.
Frumusețea chipului lui Dumnezeu strălucește în misterul acestor fericiri. Frumusețea Lui nu este o îmbinare armonioasă de culori, ci o atitudine concretă față de om, față de viață. Frumusețea lui Dumnezeu nu o contemplăm într-un tablou agățat pe un perete; frumusețea Lui iradiază în ceea ce are în inima lui, ca și din ochii cu care El privește lumea; dar mai ales din modul concret în care relaționează cu oamenii, cu întreaga omenire.
Fericirile proclamate de El îi indică chipul prezent în omul care se golește de sine pentru a lăsa spațiu Împărăției lui Dumnezeu.
Fericit este cel care își plânge păcatele; fericit este cel care plânge alături de cel ce plânge.
Dacă Dumnezeu este blând, fericiți sunt cei blânzi precum mieii, chiar dacă trăiesc înconjurați de lupi.
Dacă Dumnezeu ne iartă mereu, fericiți vom fi atunci când vom ierta pe toți și vom construi o lume în care domnește pacea.
Dacă Dumnezeu este puritatea absolută, fericiți vom fi atunci când vom privi lumea cu ochi limpezi și curați; abia atunci vom putea să-l vedem pe Dumnezeu în toată creația sa, dar mai ales în om, capodopera creației sale.
Fericirile acestea ne spun că fericit este cel care renunță la atâtea siguranțe create de om și lasă loc liber în gândurile și inima lui emoțiilor și bucuriilor spiritului lui Dumnezeu; lasă loc mai ales iubirii sale. Multiplele forme ale iubirii proclamate de aceste fericiri îl umplu pe om de bucurie.
Cine iubește este bucuros, este fericit. Cine nu iubește, nu va găsi niciodată calea spre fericire.
Noi suntem frumoși atunci când suntem fericiți; și suntem fericiți atunci când iubim.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *