Doar 1,68% lui Dumnezeu?

29 mai, 2016 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Mântuirea sau fericirea noastră veșnică se dobândește cu o singură oră pe săptămână de mers la biserică, sau chiar și fără aceasta, dacă înainte de a închide ochii te spovedești sau mori cu lumânarea aprinsă la căpătâi.
Cam așa stau lucrurile pentru creștinii noștri, cărora li se pare și așa prea mult să-i acorde Celui de Sus o oră din cele 168 ale săptămânii, iar dacă în timpul vacanței de vară preoții ar predica mai puțin sau chiar deloc la liturghia duminicală, iar aceasta ar dura mai puțin de o oră, creștinii noștri ar considera toate acesstea o binefacere și o atenție deosebită din partea preoților lor.
În gestiunea timpului lor, având atâtea și atâtea probleme importante de rezolvat, Biserica ar face bine să fie cât se poate de atentă la tot ceea ce oamenii au de făcut și să nu-i mai streseze și ea cu Liturghii lungi sau cu alte ceremonii religioase, inclusiv cu trasul clopotelor duminica dimineața, când lumea ar vrea să se odihnească mai mult după o săptămână stresantă și atât de obositoare. În plus, duminica oamenii au și ei nevoie să se relaxeze, să iasă la iarbă verde în sezonul cald, sau să meargă la schi iarna, iar Liturghia aceasta de duminică le încurcă planurile și le strică buna dispoziție; ca atare, Biserica să le zică merci dacă ei vor merge la Liturghia de duminică, sâmbătă seara.
Și la urma urmei, viața nu-i mai frumoasă și fără biserică și ceremoniile ei? Și la ce-mi ajută mie biserica, de exemplu, în găsirea unui loc de muncă? Îi interesează pe preoți că eu sunt șomer, sau dacă am un serviciu, îi interesează pe preoți de tot stresul la care sunt supus, ca și de toate problemele pe care le am acasă ? Așadar, să zică merci dacă îi ascult și merg duminica la Liturghie ; dar, să ia aminte și să nu lungească predica și slujba mai mult de o oră, că-mi pierd răbdarea și duminica următoare nu mă mai prind ei la biserică.
Cam așa stau lucrurile pentru mulți: Timpul acordat lui Dumnezeu (maxim o oră din 178 ale săptămânii) reprezintă un favor pe care omul emancipat și ocupat de astăzi îl acordă preoților și Celui de Sus. De partea lor, și preoții, pentru a nu-i pierde definitiv pe acești credincioși atât de ocupați, ajung cu ei la tot felul de concesii și compromisuri: Fiilor, vă înțeleg că sunteți așa de ocupați cu tot felul de probleme, că viața este grea, că duminica vreți să vă odihniți mai mult, sau să ieșiți la iarbă verde. Uite, facem așa : Veniți sâmbătă seara la Liturghie, în contul zilei de duminică (care este ziua Domnului), iar duminică vedeți-vă de treburile voastre. Voi celebra eu Liturghia cu cine o veni, nu-i mai este somn dimineața sau chiar dacă ar vrea să iasă la iarbă verde, nu poate, căci abia de se târăște până la biserică.
Eu mă întreb cam cum vede treaba aceasta Cel de Sus? Privind de sus pe fiii și fiicele sale care gândesc așa, o fi El oare mulțumit cu creaturile sale care, în multele lor ocupații, îi acordă și lui hatârul unei ore pe săptămână în care să-și amintească de El ? Dacă Cel de Sus este ocupat cu acești fii și fiice ale sale doar o oră din cele 168 ale săptămânii, în celelalte 167, ce face? Mai bine zis, invers, ce fac acești credincioși cu Părintele lor ceresc în cele 167 de ore în care nu au treabă cu El ? În alți termeni, cântărind lucrurile în procente, acești creștini îi acordă lui Dumnezeu 1,68 % din timpul lor săptămânal. Adică, Dumnezeu în viața lor atâta importanță are, 1,68 % ? Să mai adăugăm totuși și scurtele rugăciuni pe care mulți le mai fac chiar zilnic, și ajungem la procentul de 2 %. Sau, lucrurile stau altfel și nu pricep eu? Ceva îmi scapă ? Help !

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *