Din Republica Moldova

30 mart., 2015 Raze de lumină Nu sunt comentarii

In această mică și tânără republică (din anul 1992) cu aproape 4 milioane de locuitori, dintre care românii ajung la 80 % din populație, iar rușii aproape la 6 %, ți se întâmplă nu de puține ori ca să ceri în limba română (limba oficială a țării) o informație de la un necunoscut de pe stradă sau dintr-un magazin, sau de oriunde, și să ți se răspundă în limba rusă. Ba chiar și un bon de casă la un restaurant ți se elibrează în limba rusă. Nu înțeleg de ce se eliberează acte publice obișnuite într-o limbă diferită de limba oficială a țării.
Deși este eolgiată limba română, puterea sau dominația rusească se simte în aer și prin limba rusă.
In această țară românii vorbesc o limbă cu multe cuvinte care pentru noi sunt arhaisme, dar care au un farmec cu totul aparte și îmi pare rău că românii de dincoace de Prut le-au pierdut, le-au uitat.
Dar de ce se numește limba moldovenească? Eu, dacă merg acolo, vorbesc cu ei aceeași limbă; ei, dacă vin în România, vorbesc cu noi cei de aici aceeași limbă. De ce această limbă aici se numește limba română, iar acolo limba moldovenească? Dacă, de exemplu, un austriac merge în Germania vorbește limba germană. Dacă un german vine în Austria, vorbește tot limba germană. Iar un austriac, pentru faptul că locuiește în Austria, nu afirmă că vorbește limba austriacă. Nu există o astfel de limbă. De ce această ambiguitate în Rep. Moldova? La fel, cum i-aș întreba, de fapt, populația Moldovei cu cine votează, cu Moscova sau cu Bucureștiul, sau doar cu Chișinăul? Dar, să revenim la problema limbii: Chiar dacă ar vota doar cu Chișinăul, nu le este permis să afirme existența unei limbi, cea moldovenească, căci o astfel de limbă nu există. Ea este limba română, cu unele particularități, arhaisme, dar nu o altă limbă. Chiar dacă statul este abreviat MD, iar România RO, limba pe care o vorbesc cei din Basarabia este limba româna, adică RO.
In această țară există multă neputință de a ieși din propria sărăcie și corupție, pentru că este prea mică, pentru că este dominată de ruși și pentru că românilor le pasă prea puțin de frații lor de peste Prut… și pentru că lor, basarabenilor, le pasă prea puțin de propria lor țară; foarte mulți își văd viitorul doar peste granițe și fac orice pentru ca să plece în străinătate.
In această țară de lângă noi sunt prea multe case în culori triste, gri, impersonale, fără nicio zugrăveală exterioară, înconjurate de multă mizerie. Chișinăul are aspectul unui oraș dezvoltat (cel puțin zona centrală), dar celelalte orașe, ca să nu mai vorbesc de sate, sunt martorele unei sărăcii accentuate.
In această țară sunt foarte mulți oameni amabili, care îți zâmbesc imediat și sunt dispuși să relaționeze cu oricine intră în vorbă cu ei. In acest sens, cred că ne întrec pe noi, cei din România.

Fotografia postată de Emil Dumea.
Fotografia postată de Emil Dumea.
Fotografia postată de Emil Dumea.
Fotografia postată de Emil Dumea.
Fotografia postată de Emil Dumea.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *