Despre musulmani, tigăi ţigăneşti şi dry cooker

22 sept., 2015 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Problema aceasta a noilor veniți pe teritoriul Europei și care bat mai ales la porțile Germaniei (la noi nu le place), eu o văd cumva asemănătoare cu țiganii (până în 1990 nu se folosea termenul rrom, iar eu îi respect la fel de mult în ambele variante lingvistice) care veneau nu demult prin satele noastre, vânzându-și bidinelele, spetele și tigăile lor, iar între timp mai furau și câte o găină, care dispărea sub multele fuste ale țigăncilor. Acum lucrurile s-au schimbat cu totul, căci sătenii noștri s-au emancipat și nu mai văruie pereții cu bidineaua, ci cu trafaletul; nu mai împletesc și nu mai țes lâna mioarelor noastre, ci cumpără chinezării din petrol și nu mai vor tigăi țigănești, ci din alea de la Tefal și Dry Cooker. Așa le-au luat obiectul muncii, iar sărmanii țigani au părăsit căruțele lor și au plecat în Occident; dar fiindcă acolo mai mult decât în România nu au ce munci și ce vinde, fură sau cerșesc, că doar trebuie să trăiască și ei din ceva. De aici derivă o concluzie logică, simplă dar nu simplistă: Integrarea țiganilor în societate înseamnă neapărat să facă și ei ceva prin care să devină utili pentru binele lor și al societății, adică să învețe să producă bunuri de larg consum: pc-uri, pâine și băuturi, haine, case, mașini, medicamente, să cultive legume și pomi fructiferi și multe altele; cum am spus, să producă bunuri folositoare lor și tuturor celorlalți. Cu siguranță, nici profesiile, obiceiurile și tradițiile lor nu trebuie să dispară, doar că trebuie să fie și ei mai conștienți de lumea în care trăiesc.
Dacă însă se vor limita la muzică, dans și ghicit (produsele meseriilor lor nu mai au căutare), nu știu dacă acestea le vor ține de foame și de sete și nu știu dacă vor putea fi utili celorlalți. La fel se pune problema și cu noii veniți: Ce știu ei să facă pentru ei înșiși și pentru ceilalți? In Germania nu mai pot paște capre sau oi, căci nu au pășuni la dispoziție; și nici narghilele nu mai pot face, căci acum fumatul este interzis în orice instituție publică. Sincer gândind și vorbind, mă întreb pentru ce au venit în Europa, pardon, în Germania (prima putere economică din UE)? Știu că mulți au fugit din Siria ca să scape cu viață, dar nu pricep de ce nu s-au oprit tot în lumea lor, acolo unde ar fi fost în siguranță, unde știu limba și sunt și coreligionarii lor?
Și dacă ne gândim la multele milioane de musulmani deja stabiliți în Europa de Vest de după al doilea război mondial și până în prezent, cam câți dintre ei s-au integrat în contextul cultural și social al acestui continent? Poate 2%, ceilalți spunând că nu se pot ambienta deoarece nu le dă voie religia. Nu-l pot iubi pe Goethe deoarece nu le dă voie Mahomed. Marea lor majoritate, mintal, sunt tot pe continentul asiatic sau african. Iar dacă un neamț le spune că ar face bine să se întoarcă în lumea lor, i se strigă cu vehemență că este nazist, rasist. Poate că o fi și neamțul puțin rasist, dar, în fond, cine este mai atașat de rasa lui, cine este mai rasist? Neamțul în curtea căruia musulmanul se află, sau musulmanul care nu vrea să știe ce este aceea Germania și Europa și rămâne fidel până la fanatism tradițiilor și mentalităților lui, care îl împiedică atât pe el să progreseze, cât și țara care îl găzduiește?
Videant consules!= Poate că cei care au puterea în state vor găsi o soluție la această problemă serioasă.
Intre timp, noii veniți, ca oricare dintre noi, au nevoie de masă și un adăpost. Noi, ca și creștini, facem în primul rând politica lui Isus Cristos, adică vedem în ei pe Cristos cel flămând, gol și fără adăpost și din iubire față de acești semeni (egali cu noi în demnitate), trebuie să ne deschidem inima și să-i iubim, adică să le oferim dragostea noastră concretă (hrană, îmbrăcăminte, adăpost). La Iași nu a apărut încă niciun refugiat, deci ceea ce spun acum are un caracter general, făcând și eu parte din marea masă a celor botezați. Un creștin nu poate fi rasist (pentru el, toți oamenii sunt fiii lui Dumnezeu și au aceeași demnitate), deși nu este străin deloc de ce se petrece în această lume; doar că armele și forța lui constau în mod esențial în iubirea generoasă a tuturor, iubire care izvorăște din Cel care este Iubire.
Și revenind la timpuri nu demult trecute: Chiar că mi-e dor uneori de satul meu natal, unde ca și copil vedeam pe drumurile lui țigani în căruțele lor cu coviltir sau mergând cu spete strânse într-un sac pe spate, sau cu cazane, sau ținând tigăi în mâinile lor înnegrite și bătătorite de muncă și strigând cât îi țineau gura și plămânii: Hai la spate! Cazane!!! Tigăi, tigăi! Hai la tigăi! Spete nu mai sunt, cazane mai puține, dar despre tigăi acum televizoarele strigă cât pot Tefal! Dry cooker!!! Sărmanii țigani, dacă ar fi știut ei engleză pe vremea aceea, ce de tigăi găurite ar fi vândut!

Fotografia postată de Emil Dumea.
Fotografia postată de Emil Dumea.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *