Despre jumări şi vocaţie

25 Apr, 2015 Raze de lumină Nu sunt comentarii

Un confrate îmi povestea cum i-a venit prima dată dorința de a deveni preot: Ministrant fiind, a intrat în casa parohială pentru a lua jăratec din sobă, pentru cadelniță. Pe plită era o tigaie în care musteau în untură jumări ademenitoare. Atunci s-a gândit că tare bine ar fi să devină preot ca să aibă și el parte de un astfel de deliciu culinar. Bineînțeles că ulterior vocația s-a maturizat. Oricum, vocația este cu atât mai autentică cu cât crește distanța față de jumările din tigaie.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *