Despre blugii rupţi şi jupuiţi (skinny şi boyfriend)

26 oct., 2015 Raze de lumină Nu sunt comentarii

În viața oamenilor, șablonările și clișeele sunt prezente mereu. În perioada copilăriei mele erau la modă, ca semne de progres și civilizație, șabloanele pentru pereții interiori ai caselor, la fel cum deveniseră plăcuțele de teracotă pentru pereții exteriori. Sau în vestimentație, era moda pantalonilor evazați pentru băieți și a fustelor mini pentru fete. Sau coafurile cu părul în coc pentru doamne și părul bine ondulat și favoriții pentru băieți, iar frizeriile deveniseră școli de artă a podoabei capilare demne de invidiat, în comparație cu frizura rebelă și neîngrijită a tineretului de astăzi.
Vânturile modei bat peste tot pe glob și antrenează mai pe toți oamenii, fiind un mod de exprimare a gândirii și atitudinii lor față de propria persoană și față de societate. Dincolo de stilul vestimentar sau de stricta utilitate de protejare a corpului, moda reprezintă un stil de viață.
În fața aplatizării gândirii și comportamentului impuse de globalizare, blugii rupți ai fetelor, jupuiți și mulați perfect pe picioare vor să spună că ele sunt importante pentru că sunt frumoase, atrăgătoare, sexy, că merită atenție și interes. Sau vor să spună că nu pun mare preț pe marile case de modă în care perfecțiunea țesăturilor ca și a detaliilor și eleganța croielilor sunt duse la absolut. Sau vor să spună că nu mai sunt copile pe care mămica să le îmbrace în cele mai frumoase
rochițe, că au ajuns la o vârstă a emancipării în care copilăria aparține deja trecutului și nu s-au încadrat încă în categoria fetelor căsătorite. Ele vor să aducă în atenția publică altceva, asemănător manelelor în opoziție cu operele lui Mozart, de exemplu, adică un fel de underground al discotecilor și barurilor înțesate de fum și zgomot în opoziție cu sălile de concert ale marilor instituții muzicale, unde doamnele vin îmbrăcate în ținute de gală iar domnii în costum clasic. Poate că acest trend vestimentar reflectă în egală măsură și decadența culturală actuală și criza valorilor de care societatea este grav afectată.
Mă surprind și blugii băieților, mai să le cadă de pe ei și să rămână în slip. Și ei vor să provoace, să atragă atenția celorlalți (ce să li să spună: ai grijă tinere că-ți cad pantalonii?) și, în același trend cu fetele, vor să spună cam aceleași lucruri.
Actualul trend reprezintă o mină de aur pentru atelierele de croitorie, fabrici de textile și comercianți, și cu cât tinerii vor purta mai mult și mai mulți astfel de pantaloni, cu atât toți aceștia vor câștiga mai mulți bani. La fel cum sunt husele și accesoriile pentru telefoanele mobile. Și chiar că nu înțeleg cum o bucățică de plastic (o husă) poate să coste dublu decât un telefon simplu cu care poți vorbi la fel de bine ca și cu cel mai sofisticat smartphone. În fond, ce compoziție deosebită are acea bucățică de plastic în comparație cu mulțimea componentelor unui telefon Nokia 1100 de exemplu, ca să coste dublu decât acesta?
Mutându-mi atenția din curtea laicilor, a mirenilor în cea a clerului catolic sau ortodox (pastorii și pastorițele nu au o vestimentație proprie), din fericire (cred eu), constat că, indiferent de vânturile vestimentare din afară, măcar călugării și călugărițele rămân fideli unei vestimentații proprii, ca și clerul de mir ortodox. Clerul catolic este mai de avangardă, adoptând deja de mai multe decenii moda clergyman. În casa bisericilor așadar, și clericii au orientările lor care, cu siguranță, reflectă un anume mod de a se percepe pe ei și relațiile lor cu societatea. Nu cred că stilul clergyman înseamnă a fi mai puțin fidel lui Cristos, dar sigur înseamnă o adaptare la o anumită mentalitate a societății. Și mă întreb cu toată sinceritatea dacă Isus Cristos s-ar fi născut în timpurile noastre în România, cum s-ar fi îmbrăcat, cu suman și ițari sau cu blugi și tricou, sau în costum Armani?
Nu știu cât de profunde sunt motivațiile care generează un anume stil vestimentar și cât de matur sunt însușite ele de către generația actuală. Ceea ce-mi rezultă destul de evident este însă faptul că actuala generație (mai puțin cei căsătoriți) poartă acum blugi rupți, jupuiți, mulați, iar generația tinereții mele purta pantaloni evazați și fuste mini, cât mai mini. În încorsetarea ideologică și comportamentală impuse de comunismul de stil ceaușisto-maoist, tineretul era cucerit de muzica formațiilor Abba, Beatles și Bee Gees (mie, de exemplu, îmi place și acum muzica la toate trei, alături de altele). În prezent, în liberalismul acesta capitalisto-sălbatic tinerii sunt cuceriți de cine, de care vedete? Eu nu prea pricep, dar măcar încerc să pricep.

Fotografia postată de Emil Dumea.
Fotografia postată de Emil Dumea.
Fotografia postată de Emil Dumea.

Articole recomandate

Lasă un comentariu la acest articol

Adresa dvs. de email nu va fi publicată! Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii *